Urmele tălpilor / pașilor: Simbol și semnificație

 Chiar din vremuri preistorice, urmele picioarelor sau ale tălpilor au fost un important simbol, găsite în imagini ori în piatră în sculpturi timpurii reprezentând prezența oamenilor și, în special, a ființelor supranaturale. 

Din cauza contactului dintre picior și pământ, s-a crezut adeseori că piciorul / talpa transmitea emoțiile puternice și puterile personale ale solului pe care călca, mergea cineva. Exploratorii își clamau un teritoriu punându-și, pur și simplu, piciorul pe acesta. Similar, piciorul învingătorului era pus pe dușmanul învins ca un simbol al superiorității celui dintâi.

Echivalentul clasic al expresiei "a te trezi pe partea greșită a patului" era "a te ridică (din pat) pe piciorul stâng", fiind de rău augur pentru ziua ce urmă să vină.          

                 

Subordonații și sclavii trebuiau să sărute picioarele stăpânilor lor în semn de umilință, supunere.

Picioarele femeilor chineze erau legate pentru a le menține supuse soților lor. Pe de altă parte, a slăbi curelele de la picioare cuiva și a umbla în picioarele goale pe pământ sfânt (Exodul 3:5) era un semn de respect.

Obiceiul din Joia Mare din biserica catolică de spălare a picioarelor este o expresie simbolică a umilinței, urmând exemplul lui Hristos, care a spălat picioarele ucenicilor săi în acord cu obiceiul oriental al ospitalității. Ordine de călugări umblând în picioarele goale, precum carmeliții,  își manifestau astfel o sărăcie voluntară. 

Ființelor demonice li se atribuiau frecvent picioare diferite de cele ale oamenilor, ele fiind întoarse în mod greșit sau fiind precum celor de rață sau gâscă. În această conexiune sunt cele mai vestite picioarele de țap ori de cal ale diavolului, ca o caricatură a imperfecțiunii sale fizice, el fiind forțat astfel să șchioapete.

O credință populară în China antică, la fel ca și în buddhism, islamism și creștinism, era că găurile de pe suprafața stâncilor (de obicei, de origine naturală) erau urmele picioarelor zeilor, eroilor, profeților și sfinților.

Mama fondatorului dinastiei chinezești Chou s-a spus că a devenit însărcinată călcând pe urmele picioarelor unui zeu.

În anul 1740, "urma piciorului lui Dumnezeu" a fost îndepărtată de pe piatra de trandafir șvabă pentru a împiedica "venerarea superstițioasă" (în special de cei care aveau boli ale picioarelor). Asemănător, urme ale picioarelor, tălpilor sfinților, uriașilor, diavolilor și vrăjitoarelor sunt aflate în multe locuri din Europa Centrală, cele mai multe fiind, de fapt, eroziuni ale unor plăci de piatră ce seamănă izbitor cu urme de tălpi.

"A merge pe urmele cuiva" înseamnă să urmezi acea persoană în spirit, să o iei ca model (Romani 4:12).

În simbolismul creștin, păcatul radical al "mâniei" (în limba latină, "ira") este câteodată o femeie nobilă lovind cu piciorul servitori; în alte contexte, o astfel de lovitură exprimă disprețul suprem față de persoana agresată. 

De ce oamenii se feresc să calce pe crăpături | Din superstițiile lumii