Vulpea: Simbol și semnificație

 În numeroase tradiții, vulpea (în franceză, "Renard", în engleză, "Reynard" sau "Fox", în germană, "Reineke") este un animal simbolizând viclenia și șarlatania. Blana sa roșcată sugerează focul, ceea ce o plasează (alături de linx și chiar de veveriță) printre slujitorii diavolului.

În Roma antică era un demon al focului. Cu prilejul festivalului zeiței Ceres, vulpile erau vânate pe câmpuri cu torțe aprinse pentru ca grânele să fie apărate de incendii. O stea de mare vopsită cu sânge de vulpe era agățată de ușa casei pentru a se combate vrăjile rele. 

În China antică se credea că vulpile sunt extrem de desfrânate și, de aceea, testiculele lor măcinate și puse în vin erau apreciate ca un afrodisiac eficace. O coadă de vulpe, purtată pe un braț, era presupusă a fi excitantă erotic. 

                                          

Într-un mit norvegian, vulpea era animalul simbolic al zeului pus pe șotii Loki. Vulpile erau simboluri asiatice importante ale erotismului și artei seducției. Chinezii din antichitate credeau că vulpile ("hu-li") trăiau prima dată 1.000 de ani și, apoi, înzestrate cu nouă cozi, puteau să-și dezvolte puteri speciale de seducție. Deși vulpile femele nu-și schimbă niciodată blană, ele rămâneau mereu "curate"; incredibil de selective, cerințele lor erotice dezlănțuite puteau fura forța vitală a masculilor care cedau în fața lor.

În Japonia antică, spiritele vulpesti se puteau transforma în ființe umane (asemeni oamenilor lupi, vârcolacii) și erau numite Iwkiteno. Acestea posedau abilitatea de a orbi oamenii, a-i induce în eroare și a-i corupe. Aidoma vrăjitoarelor, erau arse și cenușa lor era împrăștiată în râuri. Vulpile nu aveau însă numai asocieri negative în Japonia. Zeul orezului, Inari, călărea o vulpe albă, iar vulpi confecționate din lemn sau piatră, fiecare cu un sul ori o cheie către paradis în gură, erau amulete amplasate lângă altarele lui Inari. Vârful cozii vulpii era un simbol al "bijuteriei fericirii". Stelele căzătoare sunt numite în limba japoneză "vulpile cerului". 

În general, semnificația simbolică a animalului este predominant negativă. În lucrarea lui Durer "Fecioara Maria cu multe animale" vedem o vulpe legată, având aparent asociații satanice.

Vulpile sunt ocazional atribute ale unor sfinți (de exemplu, Sfântul Bonifaciu, Sfântul Genou), chiar dacă în utilizarea lor biblică sunt întruchipări ale înșelăciunii și răutățîi. 

Bestiarele medievale exprimau, de asemeni, o imagine negativă a vulpii ca un înșelător iscusit. Se spunea că atunci când este înfometată și nu găsește nimic de mâncat, ea se sapă și se rostogolește într-un sol roșcat astfel încât arată ca și cum ar fi stropită cu sânge, apoi se lasă să cadă la pământ și își ține respirația. Păsările care o văd zăcând acolo, aparent acoperită cu sânge, și cu limba scoasă în afară, cred că este moartă. Ele vin să se așeze pe aceasta, iar vulpea le prinde și le devorează. Diavolul acționează la fel: pentru cei vii, el pretinde că este mort până când îi prinde în fălcile sale și îi devorează (Unterkircher). 

Porcul mistreț: Simbol și semnificație