Pasărea: Simbol și semnificație

 Sfânta Hildegard din Bingen (1098-1179) a scris în a sa istorie naturală ("Liber de Subtilitatum") următoare cuvinte despre păsări în general: "Păsările sunt mai reci decât animalele care trăiesc pe pământ deoarece nu sunt concepute într-o dorință intensă și înfierbântată ca și acestea. Carnea lor este mai pură decât cea a animalelor de pe pământ întrucât ele nu ies la iveală dezbrăcate din trupurile mamelor lor, ci acoperite mai curând cu o coajă, o carapace. Multe trăiesc din aerul ardent și, din acest motiv, se îndreaptă constant în sus, precum un foc. Păsările zboară la înălțimi care conțin mai mult aer ardent decât acela din apropiere de pământ". 

"Păsările simbolizează puterea care ajută oamenii să vorbească reflectiv și îi conduce să gândească la multe lucruri înainte de a intra în acțiune. Exact așa cum păsările sunt ridicate în aer de penele lor și pot rămâne în văzduh oricând doresc, sufletul din corp este înălțat de gând și își întinde aripile oriunde".

În mitologie și în tradiții simbolice, păsările au cele mai multe asocieri pozitive. Fac excepție, oricum, păsările stimfaliene, locuitoare ale mlaștinilor, reprezentând demonii febrei, pe care Hercule le-a alungat cu castanete din bronz, și harpiile, asemănătoare păsărilor, care prind răufăcătorii și le transformă destinele drept pedeapsă. 

                           

Aceste creaturi ce-și folosesc aripile pentru a se apropia de ceruri întruchipează adeseori năzuința umană de a se elibera de gravitație și a atinge sfere mai înalte, asemeni îngerilor. 

Legenda lui Icar, care a zburat prea aproape de soare și s-a prăbușit în mare, este un avertisment simbolic față de hubris-ul care ne conduce să ne ignorăm propriile limite.

Bufnița: Simbol și semnificație (II)

Sufletul omenesc ieșit dintr-un trup rămas fără viață este frecvent înfățișat ca o pasăre cu corp de om (sufletul parțial din filosofia antică egipteană) sau, în numeroase sculpturi în piatră preistorice, ca o ființă umană cu cap de pasăre, explicabil în parte ca o reprezentare a halucinației zborului în stări preschimbate ale conștiinței. 

Păsările au avut un rol important în anticii auguri romani, în care preoții interpretau modelul lor de zbor ca expresii ale voinței divine. 

O pasăre în bătălie cu un șarpe (de exemplu, Garuda, din India) reprezintă înfrângerea instinctelor de bază prin spiritualitate. 

În Upanișadele din India s-a scris despre două păsări stand pe ramurile marelui copac al lumii, una mâncând un fruct al acestuia (simbolizând viața activă), și cealaltă în stare de veghe (omul meditativ căutând cunoașterea). 

În basme, oamenii care înțeleg llimba păsărilor sunt frecvent înzestrați cu o cunoaștere specială. Tot în basme, ființele umane sunt, de asemeni, transformate în păsări, iar păsările aduc hrană persoanelor bune ori sfinte. 

Pasărea Phoenix: Simbol și semnificație