Roata: Simbol și semnificație (II)

 Roata este un element important în istoria civilizației, dar nu a fost folosită în Lumea Nouă precolumbiană nici în cele mai dezvoltate culturi. Principiul roții, oricum, nu a fost necunoscut în emisfera vestică, așa cum se poate vedea în figurine jucării din lut găsite în regiunea golfului Mexic, în care apăreau roți asemeni unor discuri.

În Europa, roata a făcut posibilă construirea carutelor, care au avut aplicații nu numai practice, ci și religioase.

În reprezentări preistorice, roțile au adesea spițe în forma unei cruci ("crucea roată").

Simbologii asociază roata atât cu cercul, cât și cu repartizarea cvadripartită, precum în ciclu celor patru anotimpuri. În vreme ce cercul pare să rămână static, adăugarea spițelor îi dă o asociere simbolică cu rotația, dinamica, ciclicitatea, devenirea, trecerea și eliberarea de orice restrângere spațială. 

        

Roțile și crucile simbolizează adeseori soarele, care se rostogolește prin ceruri. Găsim această corelare în obiceiul roților în flăcări rostogolite peste stânci în ritualuri ale solstițiului. 

Într-un sens mai larg, roata semnifică întregul cosmos în dezvoltarea sa ciclică și, uneori, chiar divinitatea care l-a creat, ce este într-o mișcare perpetuă. 

În culturi asiatice, roata este conectată cu ciclul renașterii și, în buddhism în particular cu "roata uceniciei", a cărei mișcare prin reîncarnări succesive eliberează umanitatea de suferință. În plus, roata este simbolul ordinii cosmice reprezentate în miniatură în arhitectură orașelor. 

W. Muller a descris "orașele cerc" din străvechiul Iran astfel: "Iran este tărâmul clasic al orașelor formate ca roți, fiecare cu a sa circumferință precisă determinată matematic în conformitate cu cosmologia iraniană a pământului extins, rotund, strict limitat, divizat în șase "karshar" (sectoare) amplasate în jurul unui "karshar" central pentru a forma o roată strălucitoare răsunătoare". Metropola iraniană avea, de asemeni, propriile spițe, propriul butuc și propria obadă.

În străvechiul Ceylon (Sri Lanka) găsim urme ale unui imperiu al rotii, aflat, similar, în scrieri brahmane, jainiste și buddhiste. "Singurul conducător care poate deveni împărat al roții este unul care trece printr-o transformare cerească și unul căruia să i se arate roata prețioasă a cerurilor. Această "charkrartin" se află într-o fortăreața fortificată de șapte ori, zidurile sale fiind împodobite cu șapte feluri de pietre prețioase, iar cele patru porți ale sale strălucesc cu aur, argint, beril și cristal... După ce noul împărat a trecut prin transformarea cerească și a urmat poruncile morale, roata se înalță cu ale sale 1000 de spițe, cu butucul său și obada sa, din nou, după moartea predecesorului său, și se rostogolește înspre est". Împăratul urmează blestemul său, subjugând regiunile aflate în fiecare punct al busolei. "Astfel, roata cu bijuterii este triumfătoare asupra întregului pământ și a apelor care-l înconjoară, și se poate rostogoli înapoi acasă, la fortăreața împăratului". 

Muller aseamănă acesta roată cu "broșa roții" a regilor Irlandei, o bijuterie similară, transmisă la fel de la un conducător la cel următor. 

În Vechiul Testament, roțile în flăcări apar în jurul capului lui Dumnezeu în cartea lui Daniel și în viziunea lui Ezechiel, în care acesta a văzut "patru roţi  pline cu ochi de jur împrejur", care "nu se întorceau deloc în mersul lor" (Ezechiel 1:15-20), simbolizând atotcunoașterea și puterea divină. 

Arta medievală a portretizat frecvent "roata vieții", care duce muritorii în sus și în jos, sau "roata norocului", care nu stă niciodată locului, fiind mișcată constant de întorsăturile sorții. Zeița Fortuna a fost, de obicei, înfățișată stând pe o sferă dar, uneori, pe o roată. Similar, a zecea carte de tarot din Arcana Majoră, atuul pachetului de tarot, este Roata Norocului, simbolizand suișurile și coborâșurile vieții, soarta, inevitabilul. 

Roata Dharma: Simbol și semnificație

Zodiacul și ciclul anotimpurilor sunt, adesea, descrise sub forma unei roți. Încă din timpuri străvechi, Anacreon (580-495 î.Hr.) a vorbit despre inconstanța sorții: "Viața umană se rostogolește înainte, schimbându-se asemeni spiței unei căruțe", compensând, ce-i drept, clipe de dificultate excesivă. 

În vreme ce heruvimii sunt reprezentați sub forma unor roți în flăcări înaripate, descrieri ale paradisului conțin frecvent o roată în locul îngerului de la poarta acestuia. 

În context creștin, "crucea roată" semnifică domnia lui Hristos peste pământ. Astfel de simboluri nu sunt în mod necesar preistorice, ele putând fi înțelese din prespectiva simbolismului creștin. 

Catedrale medievale includ adesea o fereastră-trandafir numită "rota" (în latină, "roată"), cu imaginea lui Hristos în centru, simbolizând importanța centrală a Mântuitorului în planul lui Dumneze Tatăl. Astfel de ferestre-roză amintesc de structura mandalei indiene, folosită în meditație pentru a ajuta centrarea personalității asupra nucleului divin subconștient al sufletului. 

Cruci de pe vechi morminte irlandeze combină forma crucii cu cea a unei roți sau a unui cerc. Ele se aseamănă cu tradtionala cruce-roată, cu excepția că extremitățile crucii se extind dincolo de circumferința cercului, sugerând ca a lui Hristos Cruce transcede zona terestră. 

Roata: Simbol și semnificație (I)