Scânteia: Simbol și semnificație

 Din punct de vedere simbolic, scânteile,  mici segmente de lumină, pluteau desupra materiei prime înspre tărâmuri mai înalte, de-a lungul dualității deasupra-dedesupt. 

Dualitatea spirit-materie, așa cum apare în orfism, pitagoreism, esenianism și alte filosofii și religii cu învățături gnostice, a început odată cu credința că minuscule particule ale spiritului sau eterului divin sunt implantate în noi și că ele ating tărâmul luminii, ca suflete fără trupuri, când se eliberează de "sclavia cărnii".           

                                          

În privința misterului hasidic, rabinul Samuel Ray Shmelke din Mikulos (decedat în 1778), a formulat dualitatea astfel: " Toate sufletele sunt scântei divine. Când orice scânteie este cufundată în baltă și mlaștină, nu ne pare rău pentru ea? Nu am ajuta-o să se elibereze, astfel încât să poată încă o dată să ilumineze cu toată strălucirea sa? Este, la urma urmei, o parte a lui Însuși Dumnezeu" (Langer). 

Lumina: Simbol și semnificație