Scorpionul: Simbol și semnificație
Scorpionul, această arahnidă cunoscută pentru veninul său periculos, a fost îndelung asociat simbolic din motive evidente cu amenințarea mortală, dar și cu veridicitatea.
Un rege din Egiptul antic, guvernând înaintea lui Menes, care a unit țara și a format prima dinastie, a fost numit Scorpion (Selek); forma feminină a cuvântului (Selket) a fost atribuit zeiței protectoare a vindectăorilor magici.
Incantații străvechi de apărare față de păianjeni, "reptilele înțepătoare", exprimau speranța că magia divină ar fi mai puternică decât orice otravă. Zeița Isis (Eset), fugind de Seth (Sutech), ucigașul lui Osiris (Usire), ar fi luat cu ea șapte scorpioni.
Potrivit mitologiei Greciei antice, Artmeis, zeița vânătorii, a trimis Scorpionul să-l omoare pe puternicul vânător Orion, amândoi fiind apoi transpuși pe cer. De aceea, ori de câte ori apare pe cerul estic constelația Scorpionului, cealaltă, Orion, "fuge" sub orizont.
În Biblie, scorpionul, asemeni șarpelui, simbolizează puteri demonice, fiind menționat în cartea Apocalipsei în acest sens printre creaturile iadului.
Scorpionii au fost asemănați cu secte periculoase, dar au apărut și ca simboluri ale logicii și descrierii celor "șapte arte liberale".
În arta plastică medievală, scorpionul simboliza continentul Africa. În religia mayașă, zeul negru al războiului, Ek-Chuah, a fost portretizat cu coada unui scorpion.
În astrologie, Scorpionul, al optulea semn zodiacal, este specific celor născuți din 23 octombrie până pe 21 noiembrie. Steaua sa principala este roșcata Antares ("anti-Marte"). Zodia este guvernată de planeta Marte (culoarea roșie, metal, fier). Tradițional, Scorpionul a fost asociat cu masculinitatea, distrugerea, ocultul, misticul, iluminarea și, ca urmare, cu veninului său (în Egiptul antic), cu vindecarea și învierea. Era chiar un semn potențial periculos, înțeles ca ambivalent, o sursă a schimbării, un simbol al triumfului vieții asupra morții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu