Vinul: Simbol și semnificație

 Ca simbol tradițional, vinul a fost arareori asociat cu beția. De obicei, diluat cu apă, era "o băutură spirituală" în sensul deplin al cuvintelor. Obiceiul băutului necumpătat în diverse culturi care-l venerau pe Bahus (Bacchus) a fost parte a unei tradiții religioase și era crezut a alătura muritorii cu zeul extazului.

Se presupunea că vinul putea împrăștia orice descântec magic, demasca mincinoșii ("în vino veritas") și potoli setea chiar și a celor morți când era turnat în libații și pătrundea în pământ. 

Numit "sângele strugurilor", vinul era adeseori strâns legat simbolic de sânge, nu numai în euharistia creștină. Vărsat ca o libație, putea înlocui sacrificiile de sânge pentru cei decedați. 

Strugurii au fost cultivați pentru vin cu mult timp în urmă, în Orientul Mijlociu și în Egipt (unde practica a fost documentată în anii circa 3.000 î.Hr., când a fost numită "erpi"; strugurii negri era denumiți "Ochii lui Horus"). La sărbători din această parte a lumii, vinul era esențial.  

           

Este de remarcat că prima minune a lui Hristos, din Evanghelia după Ioan, a fost cea de a transformă apa în vin la o petrecere de nuntă din Cana (Ioan:2:1-11). Declarația făcută de Hristos ucenicilor săi, "Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele" (Ioan 15:5) a fost influentă în arta medievală. Crucea și arborele vieții au fost frecvent reprezentate ca vițe de vie, iar Judecata de Apoi ca recoltarea strugurilor pentru vin. 

Singura portetizare negativă a băutului excesiv de vin s-a focalizat pe beția lui Noe, cu lipsa de respect a fiului lui, Ham, interpretată în grandirea creștină ca o anticipare a atitudinii ostașilor care l-au arestat pe Hristos în Grădina Ghetsimani. În lucrarea medievală "Gesta Romanorum" (circa 1300) este scris că "Noe a găsit o viță de vie sălbatică numită "labrusea" (de la "labra", adică "limitele câmpului sau cărărilor"). Constatând că vinul din aceasta era acru, el a luat sângele a patru animale (un leu, un miel, un porc și o maimuță), l-a amestecat ca un fel de praf, făcând astfel un fertilizator pe care l-a împrăștiat în preajma rădăcinilor de labrusea. În acest fel, sângele a îndulcit vinul... Vinul a preschimbat pe mulți din cei care l-au băut în lei, foarte mânioși; pe alții în miei, ce au devenit foarte modești; pe alții în maimuțe, atât de curioase și gălăgioase prin râsetele lor". Textul nu face referire și la băutorii transformați în porci, dar acest lucru se subînțelege.

Pentru Hildegard din Bingen (1098-1179), vinul era de o mare importanță atât medicinală, cât și simbolică. Și ea s-a referit la Noe: "Acum, că pământul fusese deteriorat de sângele lui Abel, Noe a scos la iveală noul vin și înțelepciunea a început reînnoită". Vinul poate avea efecte pozitive ori negative, dar puterile sale interioare rămân esențial misterioase. "Nu putem vedea acea forță vitală secretă care dă viață strugurilor și grânelor". Aceeași forță lucrează când pâinea și vinul euharistiei sunt transformate în carnea și sângele lui Hristos. 

Superstiții despre vin

Atitudinea islamică față de vin este ambiguă. Conform legendei, arhanghelului Gibreel (Gavriil / Gabriel), care îi condusese pe Adam și pe Eva în afara grădinii din Eden, i s-a făcut milă de ei și le-a dat un cârcel de viță de vie din paradisul din care fuseseră alungați. Într-o altă versiune, din toiagul arhanghelui, umezit de lacrimile sale de simpatie, au crescut frunze și struguri cu boabe la fel de rotunde și delicate ca lacrimile unui înger. Însă, Iblis, diavolul, a pus un blestem asupra viței de vie; astfel, chiar dacă vinul a fost originar un dar angelic, nu mai este o binecuvântare. Toți cei credincioși au încă interdicția de a bea alcool în această viață; în ceruri, oricum, cei aleși vor bea "vinul care este pecetluit cu mosc, care astfel le va trezi apetitul celor chemați". Iar vinul va fi amestecat cu apă din izvorul Tasmin, din care toți cei apropiați de Alah, toți prietenii săi, vor bea". De asemeni, în paradisul islamic curge un pârâu cu "un vin ce delectează cerul gurii, dar nu îmbată".

Potrivit psihologului Aeppli, visul despre vin nu se referă la însuși alcoolul, ci la aspecte ale spiritului individual, psihicului. "Experiența religioasă a înălțat vinul la a reprezenta sângele Domnului. Vinul este ceea ce ne stimulează puterea spirituală de a înfrânge forța gravitației și ne dă aripi imaginației... Când vinul roșu auriu sau întunecat strălucește în pocal, cel care visează are o viață pozitivă și semnificativă. Miracolul vinului, din punct de vedere al sufletului, este divin, dăruitor de viață cuiva a cărui existența terestră, vegetativă devine spirit și ia aripi".

Echivalentul japonez al vinului este "sake", referit ca "vin de orez", dar aducând mai curând cu berea, cu un conținut mai mare de alcool. Este consumat ritual la nunți și de Anul Nou; băut din mici cupe roșii, este, totodată, asociat cu semnarea, încheierea de contracte. 

Strugurii și vița de vie: Simboluri și semnificații