Berbecul: Simbol și semnificație
Berbecul (în limba latină, "aries") este primul din cele 12 semne zodiacale. Într-un mit grecesc, un berbec cu blană de aur i-a purtat pe Phrixus și Helle (copiii regelui Athamas) de-a lungul mării, către Colchis. Drept răsplată, a fost dus în ceruri, unde a devenit constelația Aries (Berbecului). Însă blana sa ar fi rămas în Colchis, motiv pentru care, se spunea, lumina constelației apare atât de slabă.
Berbecul este una din zodiile de foc, alături de Săgetător și Leu. Este o zodie guvernată de Marte și, astfel, culoarea sa este roșul, metalul său este oțelul și piatra sa este ametistul. Cei născuți în Berbec (21 martie-20 aprilie) sunt considerați de astrologi a fi agresivi, orientați puternic către progres, dar risipitori în dragoste și din punct de vedere energetic.
Pentru poporul Yoruba din Africa de Vest, berbecul este simbolul și atributul zeului tunetului Shango, purtătorul de topor; tunetul era gândit de acest popor ca fiind behăitul asurzitor al berbecului.
Thor (sau Donar), zeul germanic al furtunii, purtătorul ciocanului, a fost corelat cu berbecul, așa cum zeul egiptean Khnunu, mai târziu Jupiter Amun, a fost conectat cu coarnele berbecului. În tradiția grecească, Hermes a fost numit ocazional "purtătorul berbecilor" (criophorus) și "zeul păstorilor".
Conform psihologului jungian Ernst Aeppli, berbecul, asemeni bivolului, este "un animal sălbatic al forțelor creatoare ale naturii, dar este mai legat de problemele intelectului." Astfel, berbecul este mai puțin clar asociat cu forțele distrugătoare ale naturii elementare.
În Biblie, un berbec este sacrificat de către Avraam în locul fiului său, Isaac (Geneza 22:1-14).
Rabinul Hanina ben Dosa spunea că nici o parte a animalului nu se pierdea în van. Cenușa sa (sau jarul său) era o parte importantă a focului care ardea în altarul templului. Berbecul avea 10 tendoane și de aceea harpa lui David avea 10 corzi. Pielea sa a fost utilizată pentru crearea brâului lui Ilie. Apoi, ajungem la cele două coarne ale berbecului. Domnul a suflat în cel stâng pe muntele Sinai, așa cum este scris: " trâmbiţa răsuna cu putere şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă" (Exodul 19:16). Cel drept, oricum, a crescut mai mare decât stângul, și din cel drept va sufla Domnul când îi va aduna pe cei împrăștiați în exil, așa cum este scris: "În ziua aceea, se va suna cu trâmbiţa cea mare..." (Isaia 27:13).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu