Curcubeul: Simbol și semnificație

 Curcubeul (în limba greacă, "iris"), un fenomen ceresc impresionant, este înțeles în multe culturi ca o manifestare a bunăvoinței divine, de exemplu în legământul lui Dumnezeu cu Noe din Geneza 9:11-13: "Fac un legământ cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului şi nu va mai veni potop, ca să pustiască pământul. Şi Dumnezeu a zis: „Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine şi voi şi între toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ"".

Găsim, de asemeni, numeroase descrieri ale Judecății de Apoi în care un curcubeu servește ca tronul divin.

În Grecia antică, Iris a fost zeița virgină a curcubeului, coborând rapid de pe muntele Olimp pentru a comunica muritorilor poruncile lui Zeus și ale Herei. Iris a fost portretizata cu aripi și cu caduceul, îmbrăcată într-o rouă irizată. Irizarea similară ce pigmentează membrana ochiului a fost numită de aceea "iris".     

                                                                             

Nu este clar dacă Bifrost, podul din cosmologia germanică veche era văzut ca și Calea Lactee sau ca un curcubeu.

În simbolismul creștin medieval, cele trei culori ale curcubeului, albastru, roșu și verde, erau considerate simboluri ale potopului, focului și pământului refăcut după distrugere. Pe de altă parte, cele șapte culori ale curcubeului erau simboluri ale celor șapte taine bisericești și celor șapte daruri ale Sfântului Duh. Întregul curcubeu era gândit ca simbolizând Fecioara Maria aducând laolaltă pământul și cerurile într-o armonie refăcută.

În China antică, curcubeul era un simbol al uniunii dintre yin și yang dar, în anumite contexte reprezenta adulterul și un șarpe cu șapte capete. Asemănător, în mituri din Java, curcubeul era portretizat ca un șarpe cu câte un cap la capetele trupului său; un cap bea apă din marea nordică, iar celălalt o scuipa în marea sudică. 

Era considerat nerespectuos să arăți cu degetul spre curcubeu. Incașii din vechiul Peru asociau curcubeul cu soarele (divin), iar Galcilaso de la Vega (1539-1616) relata că regii lor includeau un curcubeu în blazoanele lor. 

În tradiția populară europeană, un curcubeu era interpretat adeseori ca un semn al unei viitoare averi sau al găsirii unei comori (proverbiala "oală cu aur" de la capătul curcubeului). Vechile monede celtice din aur erau numite "farfurii ale curcubeului". 

Ploaia: Simbol și semnificație