Dreapta și stânga: Simbol și semnificație

 Dreapa și stânga sunt componente ale unei dualități în care, de obicei, cea dintâi este văzută ca mai favorabilă. 

Urme ale mâinilor din altare din peșteri (împreună cu alte mărturii) sugerează că oamenii au fost dintotdeauna mai ales dreptaci. Este probabil ca din acest motiv partea dreaptă să fi fost tratată predominant ca mai bună și mai norocoasă decât cea stângă. Poate fi semnificativ că mâna stângă rămânea tradițional pasivă, țînând scutul războinicului, în vreme ce cea dreaptă ținea și mânuia arma. 

Locul de onoare la o masă occidentală este în partea dreaptă a gazdei. La Judecata de Apoi, cei inocenți își vor avea locul în partea dreaptă, iar cei damnați în stânga, iar Hristos înălțat stă la dreapta lui Dumnezeu Tatăl. În descrierea Răstignirii, hoțul care se căiește este amplasat la dreapta lui Hristos, iar cel care nu se căiește la stânga Lui.                                                   

În Cabala, dualitatea mâinilor lui Dumnezeu, care în această tradiție nu are nici un aspect negativ, este exprimată astfel: dreapta ("mâna binecuvântării") simbolizează mila, și stânga ("mâna regelui"), justiția. 

În multe culturi, partea dreaptă este gândită ca masculină, iar cea stângă ca feminină. Această divizare implică o vedere negativă a femeii, dar poate fi relaționată și cu asocierea mâinii drepte cu activitățile zilnice, și a celei stângi cu magia.

De altfel, magicienii africani făceau acțiuni sacre cu mâna dreaptă, și pregăteau otrăvuri cu cea stângă. 

China antică, cu înțelegerea lui yin și yang ca și complementându-se perfect, nu avea o preferință clară a unei părți și a celeialalte. Capul masculin al familiei stătea tradițional în stânga, iar soția sa în dreapta, dar ei dormeau pe pat în poziții inversate. Când grupuri de zeități de anumite genuri erau portretizate împreună, obiceiul chinezesc amplasa zeii la dreapta și zeițele la stânga dar, în iconografia tibetană, acest aranjament este inversat. 

În tradiția magiei europene, "calea către mâna dreaptă" este referită ca "magie albă", și cea către "mâna stângă", ca "magie neagră". 

Originea utilizării "stângii" și "dreptei" pentru a se desemna partide liberale și conservatoare nu este limpede. 

Mâna: Simbol și semnificație (II)