Gheața: Simbol și semnificație
Gheața este asociată, natural, cu frigul și nordul îndepărtat, cu "uriașii cărunți" dintr-un mit nordic. În această legendă despre începuturile lumii, prima creatură de pe pământ este o vacă, Audumla, formată din gheață topindu-se, care linge și extrage din gheață cel dintâi om.
Desigur, gheața nu își are locul în cosmologia din regiunile sudice. În Evul Mediu, era transportată din Alpi în Italia, fiind recomandată persoanelor cu "o constituție caldă", ca un mijloc de a le reduce fierbințeala internă.
În China, gheața ("ping") este corelată cu pietatea inocentă. Într-o poveste morală, un copil a cărui mama este bolnavă și își dorește să se înfrupte dintr-un crap, stă pe gheața formată la suprafața unui râu până când aceasta se topește și peștele respectiv sare din apă. Ceea ce este în gheața de deasupra răului este considerat a fi "masculin" (yang), iar apa de dedesupt semnifică "femininul" (yin). Într-o metaforă chinezească străveche, "gheața ruptă" reprezintă plăcerea maritală.
Există numeroase expresii similare incluzând gheața în limbile europene. Căutăm căi de "a sparge gheața" în conversații și spunem că ceva "nu taie gheața" cu noi când nu suntem impresionați de acel lucru.
Gheața poate fi, totuși, înșelătoare și, când umblăm pe "o gheață subțire" ne căutăm cu tot dinadinsul necazuri. "A pune ceva la gheață" / "a îngheța ceva" înseamnă a amâna o acțiune. "O inimă de gheață" aparține unei persoane care dă dovadă de puțină compasiune sau iubire.
Oricum, gheața este un simbol al rigidității, frigidității. Reprezintă răceala, absența dragostei, un teritoriu dificil și neexplorat care nu este propice vieții umane și vieții în general. Este corelată, desigur, cu iarna, sezonul morții, iar în opera lui Dante constitue o parte adâncă a infernului.
În psihologie, gheața semnifică linia de divizare dintre conștient și subconștient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu