Nasul: Simbol și semnificație

 Hildegard din Bingen (1098-1179) scria că "nasul uman este unul care mișcă apele", făcând aluzie la respirația asemeni spiritului, duhului lui Dumnezeu care "Se mişcă pe deasupra apelor" (Geneza 1:2). 

Nasul este poate cea mai caracteristică trăsătură a fizionomiei unei persoane. Diavolii sunt, de obicei, portretizați cu nasuri diforme și, de aceea, copiii obișnuiau să-i ia în râs pe cei care aveau un nas lung și o bărbie ascuțită ca fiind "sălașuri ale Satanei".                                                 

Într-o altă tradiție, se crede că există o relație directă între nasul unui bărbat și organul său reproducător. Personaje întruchipând strămoșii, din Melanensia, aveau frecvent câte un nas asemeni unui cioc care se extindea în jos până la organele lor reproducătoare. 

Începând cu secolul al XVII-lea, au apărut desene ale unei păsări ciupind cu ciocul său nasul unui om, o pasăre ivindu-se din pieptul acestuia. Motivul se referă la un vechi obicei legal potrivit căruia o persoană care recunoaștea că bârfise o alta era silită să-și piște nasul și să-și repete bârfa. 

Nasul apare adeseori în expresii colocviale: "a avea un nas bun pentru..." (în sensul mirosului ca o metaforă pentru discernământ), "a duce de nas pe cineva" (a înșela pe cineva), și altele. 

În iconografia mayașă, zeul ploii, Chac, era portretizat cu un nas aducând cu o trompă. 

Gura: Simbol și semnificație