Orezul: Simbol și semnificație

 Orezul este omologul natural și simbolic din Asia de Est al unor alimente de bază occidentale ca grâul și pâinea. În China antică se spune că a fost introdus de miticul împărat primordial Shen-Nung, împreună cu ritualul anual de plantare a orezului. În unele provincii chinezești, câinele sau șobolanul erau creditați de a fi adus orezul omenirii.

În regiunea asiatică estică, orezul era amplasat în gurile celor decedați. De asemeni, era pus din plin, cât mai înalt, în boluri (o practică (altfel evitată) ca jertfă pentru străbuni). Exista, totodată, un tabu interzicând aruncarea resturilor de orez, presupus impus de zeul tunetului, care lovea orice persoană care-l încălca.            

                                                                           

În Japonia, zeița soarelui, Amaterasu, era crezută a fi introdus cultivarea orezului. Când zeul furtunii, Susano-o i-a răvășit câmpurile, ea s-a înfuriat și s-a ascuns într-o peștera lăsând omenirea în întuneric. Mult mai târziu, a putut fi convinsă să-și termine exilul și să ilumineze din nou lumea. 

Într-o altă tradiție japoneză, zeul Inari este "purtătorul de orez". Se zicea că el ar fi apărut prin anii 800 î.Hr., ca un bătrân cu două mănunchiuri de orez, revelându-se ca protector al câmpurilor cu orez. În Japonia, există numeroase altare dedicate lui Inari, aproximativ 40.000. Fiecare este marcat de un rând de porți, construite una după cealaltă. Aici credincioșii consumă mâncăruri ceremoniale în prezența preoților buddhisti pentru a-și asigura bogăția și fericirea în viața privată și în cea publică. 

Pâinea: Simbol și semnificație