Pelicanul: Simbol și semnificație

 Pelicanul este o pasăre importantă în tradiția simbolică. Faptul că pelicanii adulți își cufundau ciocurile în gușa lor pentru a extrage hrană cu care să-și hrănească puii a condus la percepția greșită că aceștia își sfâșiau pieptul pentru a le oferi sângele odraslelor lor. În acest fel, pelicanul a ajuns să simbolizeze moartea prin sacrificiul lui Iisus Hristos și tăgăduirea de sine parentală. 

În textul Physiologicus din antichitatea târzie, pasărea își putea omorî puii neascultători, dar îi putea readuce iarăși la viață trei zile mai târziu, cu sângele inimii sale, dându-și astfel viața pentru asta.      

Acest simbol apare și în imagistica alchimiei, nu numai ca un tip specific de de răzbunare, ciocul pelicanului îndreptându-se nu numai spre burta sa, ci și ca imagine a pietrei filosofale pulverizate și împrăștiate în plumbul topit, când însăși piatră magică se topește și se dizolvă, ducând către transformarea plumbului în aur. În acest mod, pelicanul servea ca un simbol al străduinței lipsite de egoism pentru purificare. 

În acest sens, este asociat cu gradul rozicrucian al sistemului scoțian al masoneriei. În vremuri străvechi, "un cavaler al Rosae Crucis" era numit și un "cavaler al Pelicanului".

În bestiarele medievale se află referințe la un imn uitat conțînând cuvintele, "O, milosule pelican, Domnule Iisus" și la faptul că pasărea nu ar fi consumat mai multă hrană decât cea pentru a o ține în viață. "Așa, la fel, se întâmplă în viațA pustnicului, care mănâncă numai pâine, nu trăiește pentru a mânca, ci numai mănâncă pentru a trăi" (Unterkircher). 

Pelicanul: Simbol, legendă și superstiții