Planetele: Simbol și semnificație

 Planetele (din termenul grecesc, literal, "corpuri cerești rătăcitoare") au fost deosebite inițial de stelele "fixe", părând să se miște regulat în jurul stelei polare, să aibă propriile lor căi. Ulterior, s-a descoperit că își primesc lumina de la soare. 

Toate culturile preocupate de simbolismul corpurilor cerești au acordat o mare semnificație planetelor, acestea fiind, în cele mai multe cazuri, corelate cu divinitățile. 

Orbitele lor, când erau privite de pe pământ, păreau adeseori să fie arbitrare și ciudate. Horoscopul unei persoane este în mare măsură influențat de pozițiile planetelor în momentul nașterii sale.      

           

Culorile și traiectoriile observate ale planetelor erau decisive pentru asocierea lor cu anumite zeități. Incluzând soarele și luna, în astrologia tradițională erau șapte planete înconjurând pământul, 7 fiind un număr sacru corespunzând cu cel al zilelor săptămânii. Celelalte cinci erau Marte, Mercur, Jupiter, Venus și Saturn. Planetele descoperite mai târziu (Uranus, Neptun, Pluton, cu anii lor mai mulți de orbitare) au fost de o mai mică importantă în astrologia timpurie, iar planetoidele cu orbite între Marte și Jupiter au fost omise cu totul. 

În China antică erau recunoscute cinci planete, corespunzând celor cinci puncte ale busolei chinezești. Saturn era corelat cu centrul, elementul pământ și culoarea galbenă; Mercur cu nordul, apa și culoarea neagră; Jupiter, cu estul, lemnul și albastrul: Marte, cu sudul, focul și roșul: Venus, cu vestul, metalul și albul. Analogiile simbolice dintre planete și divinități, culori, elemente, trăsături ale personalitățîi și altele au fost explicate în detaliu în toate sistemele speculative.

De exemplu, Pausanias (secolul al II-lea după Hristos) menționa următorii gardieni pentru planetele din cosmologia sa: soarele era guvernat de Theia și Hyperion; luna, de Atlas și Phoebe; Marte, de Dione și Crius; Mercur, de Metis și Coeus; Jupiter, de Themis și Eurymedon; Saturn de Rhea și Chronus. 

În secole mai târzii, Cabala și alte tradiții de ritualuri magice au folosit alte nume ale forțelor polare guvernând planete individuale, precum și anumite pătrate ale numerelor, simboluri, parfumuri și culori asociate cu fiecare planetă. Astrologii vorbeau despre "copii ai planetelor", oameni în ale căror horoscopuri și personalități juca un rol important una din cele 7 planete tradiționale, și care, din acest motiv, aveau trăsături corespunzând unuia sau altuia din zeii din mitologia antică. Astfel, pentru persoane al căror horoscop era guvernat de Marte, acestea erau referite ca "marțiale"; de Jupiter, ca ființe "joviale". 

În faimoasa serie de gravuri a "Copiilor planetelor" creată de artistul Hans Sebald Beham, între 1530 și 1540, fiecare planetă simbolizează o caracteristică pe care o transmite "copiilor" săi și care, în acest mod, îi determină personalitatea. Soarele este asociat cu lumina; luna, cu magia și misticismul; Marte, cu vitalitatea și agresivitatea; Mercur, cu iluminarea și mobilitatea; Venus, cu dragostea; Jupiter, cu legea; Saturn, cu autostăpânirea și pacea.

Cele șapte planete și zeii lor se regăsesc, desigur, uneori, în unele nume romane ale celor 7 zile ale săptămânii: luni - Luna, marți - Marte, miercuri - Mercur, joi - Jupiter, vineri -Venus, sâmbătă - Satur, duminică - Soare. 

Simbolurile planetelor, soarelui şi lunii