Ploaia: Simbol și semnificație

 Sfânta Hildergard din Bingen (1098-1179) asemuia ploaia cu energia inspirată a sufletului, care face corpul uman să prospere și "îl ajută să nu se usuce, așa cum ploaia umezește pământul. Căci, atunci când căderea de ploaie este moderată, și nu excesivă, pământul dă naștere unei noi vieți. Dar, dacă este neregulat de grea, mare, distruge pământul și îi îneacă noile vlăstare. Dacă sufletul emanează anumite forțe pentru a vitaliza trupul, exact așa face ploaia, cu umezeala sa, când revitalizează pământul". 

Hildegard a comparat, totodată, ploaia cu lacrimile. "O persoană spirituală este atât de cutremurată de frica de Dumnezeu încât izbucnește în lacrimi așa cum norii își trag apa din înălțimi  și o toarnă ca ploaie"; în același mod, actul pocăinței irigă, fertilizează sufletul, "spălând păcatul".      

                  

În societățile agricole străvechi, ploaia fertilizatoare era simbolizată universal de un fel de pieptene, cu latura sa orizontală reprezentând norul, și cu liniile verticale coborând din acesta semnificând însăși ploaia. 

Zeul mexican antic al ploii, Tlaloc, era portretizat cu dinți precum cei ai unor pieptene, crescându-i din falca superioară. 

Umezeala din cer care făcea pământul să dea roade era frecvent înfățișată ca un flux de "sămânță" venind de la zeul cerurilor la "pământul mamă". 

În Psalmul 72 din Vechiul Testament, este scris că prin Dumnezeu, un Fiu al Împăratului, "va fi ca o ploaie care cade pe un pământ cosit, ca o ploaie repede care udă câmpia. În zilele lui va înflori cel neprihănit şi va fi belşug de pace până nu va mai fi lună. El va stăpâni de la o mare la alta şi de la râu până la marginile pământului". 

În China antică, inundațiile, nu chiar rare, erau văzute ca pedepse divine, iar oracole  din oase, de la începutul epocii istorice, căutau să răspundă despre când va veni ploaia. Se credea că numai uniunea potrivită dintre principiul feminin yin cu cel masculin yang putea permite căderea ploii.

Picturi străvechi din peșteri au revelat că în civilizațiile din sud-estul Africii, ploaia era simbolizată de un șarpe coborând din cer, o creatură asociată poate și cu fulgerul. În alte contexte, un șarpe gigantic cu coarne pare să fi reprezentat ploaia. Iar, în multe cosmologii antice, se credea că norii erau rezervoare ale apei de ploaie, așteptând să fie despicate și deschise de tunete. 

Superstiții despre ploaie