Porcul: Simbol și semnificație

 În lumea occidentală, în principal un simbol al murdăriei, porcul a reprezentat fertilitatea și prosperitatea în culturile antice. 

Din vremea neoliticului, în Malta, s-a păstrat o pictură a unei scroafe hrănindu-și purceii. Zeița nordică Freya avea și numele de "Syr", adică "scroafă". La celți, Ceridwen, "bătrâna înțeleaptă" era o zeiță scroafă, iar eroul Mannan avea un porc ca unul dintre atributele sale. 

În misterele eleusiene din Grecia, porcul era un animal sacru sacrificat pentru zeița Demetra. 

În Hierro (insulele Canare), locuitorii prespanioli se rugau unui porc, presupus a le mijloci legătura cu divinitatea capabilă să le ofere ploaie.        

                                  

În China antică, porcul era cel de-al douăsprezecea semn al zodiacului, simbolizând "puterea masculină". 

În Egiptul antic, o scroafă mâncându-și purcelușii era un simbol al lui Nut, zeița cerurilor, ai cărei copii (stelele) dispăreau în fiecare dimineață și renășteau în fiecare seară. Din acest motiv, egiptenii purtau amulete înfățișând porcul, deși animalul era văzut adeseori ca unul din adepții lui Seth (Sutech), ucigașul lui Osiris. Deși creșteau porci și ii mâncau, egiptenii considerau porcul a fi necurat, însă nu la fel de riguruos ca evreii și musulmanii. 

Trichinoza este frecvent invocată  pentru a explica aversiunea musulmanilor și evreilor față de porc. Această aversiune era, totodată, o respingere deliberată a practicilor "păgânilor", pentru care acest animal semnifica averea și fertilitatea, și care-l utilizau ca unul de sacrificiu și ca o mâncare specială. 

În iconografia creștină găsim multe descrieri ale lui Hristos alungând demonii din cei posedați și trimițându-i într-o turmă mare de porci care, apoi s-a aruncat în mare (Matei 8:28-34, Marcu 5:1-20). 

Porcul este și un simbol al ignoranței și al apetitului vorace, precum și o emblemă reprezentând în batjocură iudaismul, a cărui personificare, "sinagoga", a fost de multe ori portretizată călărind un porc. 

În contexte favorabile, scroafa a fost un atribut al Sfântului Antonie, întrucât slănina era considerată un remediu pentru pojar (numit și "focul Sfântului Antonie). 

Asocierea modernă a porcului cu norocul din unele culturi (de exemplu, în Germania, cu prilejul celebrărilor Anului Nou) pare să-și aibă originea în vechiul obicei de a se da un porc ca un premiu de consolare unei persoane ajunse pe ultimul loc într-o competiție. 

Psihologul jungian Aeppli evidenția că porcul se aseamănă anatomic omului mai mult decât alte mamifere și, de aceea, subconștientul uman afirmă clar "porcul", iar visele despre acesta sunt interpretate ca o promisiune a unor lucruri bune pe cale să se întâmple. 

Aeplli spunea, de asemeni: "O observare a cocinii este edificatoare; scroafa este mama universală fericită a tărâmului noroios, cu multe țațe, corpolentă, înconjurată de puii ei... În prezent, aceasta apare în visele noastre îmbăiată în lumina strălucitoare a maternității sale".

Marele respect de care a avut parte scroafa în timpurile precreștine este ușor de înțeles prin prisma mărturiilor psihoterapiei moderne. 

Porcul în simboluri, superstiții și tradiții românești