Teiul: Simbol și semnificație

 Teiul, un arbore din genul Tilia, se găsește în circa 60 de specii în zona temperată nordică. În lumea vorbitoare de limba germană, teiul a fost sursă favorită de umbră la locul de întâlnire din centrul fiecărui sat, sacru odată pentru zeița Freyja. 

Se credea că apără față de fulgere și a fost un simbol al autorității judiciare locale. 

Arborele, menționat în poezia medievală germană începând cu Walther von Vogeleweide, a ajuns să simbolizeze comunitatea locală. 

În țările slave a avut, de asemeni, o semnificație simbolică, fiind prețuit pentru mierea deosebită pe care albinele o făceau din florile sale.                                       

Ceaiul specific din flori de tei era și este încă utilizat pentru a provoca transpirația. 

Hildegard din Bingen (1098-1179), urmând teoria celor patru umori, a numit teiul "un copac foarte cald"; toată căldura sa rezida, se pare, din rădăcinile sale, ce se ridică către ramuri și frunze. 

Teiul este și un simbol al fragilității. Se spunea că o persoană suferindă de o boală de inimă trebuia să înghită o pudră făcută din rădăcinile sale, împreună cu pâine. Conform lui Hildegard, avea capacitatea de a curăța ochii dacă cineva dormea cu cu pleoapele sale sau fața sa acoperite cu frunze proaspete de tei.

În heraldică, teiul a fost frecvent portretizat cu frunze în formă de inimă stilizate (de exemplu, în sigiliul orașului Lindau). Însemnul heraldic al crucii frunzei de tei  are astfel de frunze la cele patru extremități, astfel de frunze apărând, de asemeni, numai ca un ornament pe scuturi și coifuri (în Turingia și Hesse). 

Tisa: Simbol și semnificație