Tisa: Simbol și semnificație

 Tisa (în limba latină, Taxus baccata), este un arbore mereu verde care poate trăi vreme de secole și, din acest motiv, a fost un simbol clasic al nemuririi.

Din timpuri imemoriale, tisa a fost plantată în cimitire, împreună cu alți copaci sau arbuști mereu înverziti și cu o viață îndelungată, probabil pentru exprimarea speranței într-o existență care se extinde dincolo de moartea trupească.                                                                                          

Se știa, din vechime, că semințele de tisă sunt otrăvitoare (conțin un alcaloid care poate paraliza inima), iar temuții războinici celți își înmuiau vârfurile săgeților în otrava de tisa. 

Exteriorul moale al semințelor nu este, totuși, otrăvitor. Păsările mănâncă boabe de tisă și, astfel, ajută la răspândirea arborelui.

Lemnul acesteia este lipsit de rășină și întru totul impermeabil și, de aceea, a fost utilizat pentru crearea de statui și arcuri. Chiar și în vremurile moderne, copiilor din Europa sud-estică li se dădeau cruci din lemn de tisă ca amulete de protecție față de forțele malefice. 

Arborele de tisă: Simbol, superstiții, legende