Venus: Simbol și semnificație

 Venus (la greci, Afrodita) este o planetă numită originar "steaua dimineții" sau "steaua serii", una care, totuși, nu este niciodată deasupra orizontului până la miezul nopții. A fost cunoscută, de asemeni, ca Phosphorus sau Luceafărul / Lucifer ("purtătorul luminii") în tradiția occidentală. 

În Roma antică, Venus a fost asociată cu dragostea, atracția romantică și dorința erotică. Zeița guverna perioada primăverii, iar festivalul său, Veneralia, era marcat în prima zi din aprilie. În mitologia grecească, se spunea că zeița se născuse pe coasta Ciprului din spuma mării (așa cum a pictat-o Botticelli). De altfel, numele său grecesc, Aphrodite, provine din termenul "aphrus", adică "spumă". 

Metalul ei era cuprul (din grecescul "cyprius", însemnând "cipriot"). Cultul erotic al zeiței provine din vremuri timpurii. Oricum, Platon a introdus o diferențiere între simbolul popular și cel ceresc al dragostei: Aphrodite Pandemos și, respectiv, Aphrodite Urania.                                         

   

Venus a fost și zeița fertilității (în Roma, Venus Genetrix).

În astrologie, Venus a fost gândită ca o planetă clar feminină, guvernând ziua Balanța, și Taurul noaptea. A fost văzută ca o planetă delicată, senzuală, a muzicii și bucuriei, iubind armonia, o binefăcătoare a perechilor amoroase. 

Culorile asociate cu ea sunt albastrul deschis; petrele sale sunt acvamarinul, safirul deschis la culoare, coralul de un roșu strălucitor, lapis lazuli și turcoazul de un albastru ceresc. 

În China antică, planeta a fost asociată cu culoarea albă (cea a morții), toamna (perioada din an când este în particular vizibilă ca "steaua dimineții"), genul masculin și elementul metal. Astfel, a avut asocieri astrologice diferite în tradițiile vestice și cele orientale. 

În civilizația mayașă din Yucatan, Venus era observată cu mare atenție, iar orbită sa ca stea a diminestii și serii a fost calculată în amănunțime în manuscrisul cunoscut în prezent ca și "Codex Dresdensis". Cinci ani ai planetei Venus, însemnând 2920 de zile, corespund cu opt ani solari, așa cum au remarcat mayașii și, în această perioadă, planeta apărea de cinci ori ca stea a dimineții. Cu aceste apariții erau corelați cinci zei. Prima dintre apariții din fiecare ciclu era considerată ca un semn de nenoroc, deoarece steaua își arunca sulițele / razele către diverse creaturi. 

Credințe similare au existat în munții din Mexic, unde planeta era conectată cu divinul Quetzalcoatl sau șarpele cu pene. În străvechiul Peru, Venus era cunoscută ca și "Chasca", pe care Garcilaso de la Vega a descris-o ca având păr lung sau buclat. Era respectată ca paj la curtea divinului soare. 

În lucrări timpurii ale învățaților despre arta preistorică, anumite statui și basoreliefe era referite ca descrieri ale lui "Venus", aparent un mijloc de luare în râs a idealurilor paleolitice ale frumuseții. Acest sculpturi, oricum, în mod clar, nu sunt expresii ale dorințelor erotice sau ale unor noțiuni estetice. Ele înfățișează strămoși feminini, iar corpolența lor trebuie să fi fost înțeleasă ca o accentuare simbolică a plenitudinii și abilității de a purta în pântece și a hrăni copii. 

Planeta Venus în astrologie