11 ianuarie: Sfântul Cuvios Teodosie, începătorul vieții călugărești de obște din Palestina
Sfântul Cuvios Teodosie s-a născut în satul Mogaris, din Asia Mică, într-o familie pioasă, a început să studieze la o vârstă timpurie și a devenit cititor al bisericii încă din tinerețe. A plecat spre Țara Sfânta inspirat de călătoria de credință a lui Avram consemnată în Biblie, în cartea Genezei.
Aici, în Aniohia, l-a întâlnit pe Sfântul Simeon Stâlpnicul, care l-a invitat pe Sfântul Teodosie pe stâlpul său pentru rugăciune, binecuvântare și sfat. A călătorit către Ierusalim satisfăcându-și devoțiunea prin pelerinajul la locurile sfinte de acolo. A început să ia în considerare maniera în care se putea dedica lui Dumnezeu și traiului religios. Pericolul de a-și duce viața fără un îndrumător l-a făcut să prefere o mănăstire în loc de o sihăstrie.
După o vreme, a devenit pustnic în deșertul Iudeei, trăind într-o peșteră. Întrucât cuvintele sfințeniei sale au început să-i atragă ucenici, Sfântul Teodosie s-a decis să clădească o mănăstire la Catism, în apropiere de Betleem. Atât de mulți au venit aici încât au trebuit să se construiască secțiuni pentru greci, armeni, și alții, dar toți au lucrat și s-au rugat cu bucurie împreună. A devenit prieten cu Sfântul Sava și a fost numit mai târziu vizitatorul tuturor comunităților cenobitice din Palestina.
S-a opus ereziilor, inclusiv eutihianismului și monofizitismului. Împăratul Anastasiu, suporter al eutihianismului, a trimis odată Sfântului Teodosie o mare mită, sperând să-l abată pe influentul călugăr de la gândirea sa, însă sfântul a distribuit acei bani săracilor și a continuat să propăvăduiască contra ereziei. Din cauza viziunii sale ortodoxe, Anastasiu l-a înlăturat din poziția sa în anul 513, dar el și-a reluat rapid îndatoririle sub domnia împăratului Iustinian.
A continuat să lucreze până când sănătatea i s-a deteriorat și și-a petrecut restul timpului rugându-se pentru comunitatea sa. A murit la vârsta de 105 ani.
Niciun comentariu: