12 ianuarie: Sfânta Muceniță Tatiana din Roma

 Sfânta Fecioara Muceniță Tatiana s-a născut într-o familie ilustră romană, tatăl ei fiind ales de trei ori consul. Acesta era în secret creștin, și și-a crescut fiica pentru a fi devotată lui Dumnezeu și bisericii. Când a atins vârsta maturitățîi, Tatiana a hotărât să rămână fecioară, logodindu-se cu Hristos. Disprețuind bogățiile pământene, a căutat în schimb nepieritoarea avere a Cerurilor. 

A fost numită diaconiță într-una din bisericile romane și L-a servit pe Dumnezeu prin postire și rugăciune, îngrijindu-i pe bolnavi și ajutându-i pe cei aflați la nevoie. 

Când Roma a fost condusă de Alexandru Severus, în vârstă de 16 ani (222-235), întreaga putere s-a concentrat, de fapt, în mâinile regentului Ulpian, un dușman și un persecutor al creștinilor. Sângele acestora s-a revărsat precum apa. Tatiana a fost arestată și adusă la templul lui Apollo pentru a fi forțată să aducă sacrificii idolului. Sfânta a început să se roage și, dintr-o dată, a avut loc un cutremur. Idolul a fost sfărâmat în bucăți și o parte a templului s-a dărâmat și a căzut peste păgâni. Demonul ce sălășuia în idol a fugit țipând din acel loc. Cei prezenți au văzut umbra lui zburând în văzduh.                      

    

Apoi, păgânii au scos cu cârlige ochii fecioarei, dar ea a îndurat totul cu bravură, rugându-se în chinurile sale ca Domnul să le deschidă acestora ochii spirituali. Iar Domnul, "auzit ruga servitoarei sale". Schingiuitorii au văzut patru îngeri încercuind sfânta, care i-au bătut pe aceștia. S-a auzit din Ceruri o voce vorbind sfintei fecioare. Opt oameni au crezut în Hristos și au căzut în genunchi înaintea Sfintei Tatiana, rugându-se să fie iertați de păcatele împotriva ei. Pentru că au mărturisit că sunt creștini, au fost torturați și executați, primindu-și botezul prin sânge. 

A doua zi, Sfânta Tatiana a fost adusă în fața păcătosului judecător. Văzând-o complet vindecată de rănile sale, a fost biciuită și bătută, și i s-a sfartecat trupul cu briciuri. Un parfum minunat a umplut aerul. După aceea, a fost întinsă pe pământ și bătută atât de mult timp încât servitorii ce făceau asta au trebuit să fie înlocuiți de mai multe ori. Schingiuitorii au devenit epuizați și au spus că o putere invizibilă îi bătea cu măciuci din fier.  Într-adevăr, îngerii apărau de loviturile date ei și le întorceau către călăii săi, determinând ca nouă din ei să pice morți. Apoi, au aruncat sfânta în temniță, unde această s-a rugat toată noaptea și a cântat laude Domnului împreună cu îngerii.

A început o nouă dimineață și schingiuitorii au observat cu uimire că după chinuri atât de groaznice, ea părea să fie comlet sănătoasă și chiar mai frumoasă și mai strălucitoare decât înainte. Au pornit să o îmboldească să ofere sacrificii zeiței Diana. Sfânta a părut să fie de acord, și au dus-o la templul păgân. Sfânta Tatiana și-a făcut semnul crucii și a început să se roage. Deodată, s-a auzit bubuitura unui tunet asurzitor, și fulgerul a lovit idolul, jertfele de sacrificiu și preoții păgâni. 

Încă o dată, mucenica a fost cumplit torturată. A fost spânzurată și sfâșiată cu gheare de fier, iar pieptul i-a fost tăiat. În acea noapte, au apărut în temniță sa îngerii și i-au vindecat rănile ca mai înainte. În ziua următoare, Sfânta Tatiana a fost dusă la circul roman, unde a fost eliberat asupra sa un leu înfometat. Fiara nu a rănit sfânta, ci i-a lins smerită picioarele. 

Pe când au condus leul înapoi în cușca lui, acesta a omorât unul din schingiuitori. Apoi, sfânta a fost aruncată în foc, dar flăcările nu au atins-o. Crezând că era o vrăjitoare, păgânii i-au tăiat părul pentru a-i lua presupusele puteri magice, și au închis-o în templul lui Zeus.

A treia zi, preoții păgâni au sosit la templu pentru a-i oferi sacrificii lui Zeus. Au găsit idolul pe podea, sfărâmat în bucăți, și pe Sfânta Tatiana lăudându-l cu bucurie pe Domnul Iisus Hristos. Judecătorul a condamnat-o să fie decapitată cu sabia. Tatăl ei a fost și el executat, întrucât credea în Hristos. 

Capul Sfintei Mucenițe Tatiana a fost adus mai întâi în Roma, în 1204, ia membrii familiei conducătoare (dinastia Asanestan) l-a amplasat într-o biserică din Tirnovo și apoi la biserica Bucovat. Mai târziu, a fost purtat la o biserica din orașul Niceea și, după aceea, la Constantinopol, în biserica Sfinților Apostoli. 

În 1453, după cucerirea Constantinopolului de către turci, sub domnia lui Neagoe Basarab, boierii Craiovești au adus capul în țara sa, precum și întregul trup al Sfântului Grigorie Decapolitul (20 noiembrie), pe care le-au amplasat în biserica mănăstirii Bistrița. De aici, moaștele Sfintei Tatiana au fost luate de Neagoe Basarab și aduse la biserica din Curtea de Argeș. Apoi, după reorganizarea bisericii metropolitane dinOltenia (1950-1955), capul Sfintei Tatiana a fost luat de la Curtea de Argeș și dus, în 1955, la catedrala Episcopiei Române Râmnicu Vâlcea. În fine, capul sfintei a fost permanent așezat spre venerare în Catedrala Mitropolitană Craiova. 

11 ianuarie: Sfântul Cuvios Teodosie, începătorul vieții călugărești de obște din Palestina