21 ianuarie: Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul

 Anual, pe 21 ianuarie, biserica ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul (circa 580-662). Scrierile sale sunt atât edificatoare, cât și intrigante. 

Sfântul Maxim Mărturisitorul s-a născut în Constantinopol, capitala Imperiului Român, spre finele secolului al VI-lea, într-o familie nobilă și pioasă. De timpuriu, au ieșit la iveală înzestrarea sa intelectuală și sârguința de a învață, acesta exceland îndeosebi în filosofie.

A devenit atât de vestit încât împăratul Heraclie l-a numit primul său secretar și scriitor de discursuri. Sfântul Maxim era, oricum, tulburat de erezia monotelismului, care diviza biserica. De aceea, și-a părăsit poziția înaltă, și a îmbrățișat traiul monahal.                                                    

     

Virtutea, pietatea și dârzenia sa ascetică au ieșit atât de mult în evidență încât, după moartea abatelui, călugării au cerut că el să fie numit noul abate. A ezitat să se ridice la acest rang de conducere, dar a făcut asta pentru beneficiul spiritual al comunității. Totuși, erezia crescândă și tot mai răspândită l-a îgrijorat adânc. 

În biserică, exista o mare derută. Cei mai mulți ierarhi și numeroase autorități civile au acceptat erezia că Hristos avusese o singură voință și o singură energie sau natură. De vreme ce însuși patriarhul Constantinopolului și alți ierarhi au adoptat această erezie, ce altceva puteau să facă simplii credincioși?

Patriarhul Antiohiei, Atanasie, și cel al Constantinopolului erau monofiziți, la fel ca și arhiepiscopul din Edesa, Iacob, după care monofiziții din Siria s-au numit iacobiți. Iacob a convins împăratul Heraclie să-l favorizeze pe un anume Chir, cu aceleași opinii eretice, care, în cele din urmă, a devenit patriarh al Alexandriei. Împreună, cei doi au încercat să-l determine pe papa de la Roma să se alăture credinței lor false. În acest context, Sfântul Maxim a venit la Roma pentru a se asigura că papa Martin nu va deveni un adept al ereziei lor. În esență, Sfântul Maxim a rupt comunicarea cu monoteliștii. 

În acele zile, Roma era un bastion al ortodoxiei, păstrând credința apostolilor nepătată de erezie. Precum Anastasie cel Mare înaintea sa, Sfântul Maxim i-a cerut succesorului său, Sfântul Petru să rămână ferm. Papa Martin a convocat un sinod format din 150 de episcopi, care i-au anatemizat pe Serghie, Piros, Pavel și Petru (patriarhi ai Constantinopolului), Chirus din Alexandria, Atanasie din Antiohia, și pe restul având aceeași credință eretică. 

Sfântul Maxim a stat la Roma circa 27 de ani, învățând, admonestând și încurajând credincioșii, scriind tratate, comentarii biblice, cărți despre viața spirituală, epistole în sprijinul credinței ortodoxe, și transmințându-le în toată lumea. Totuși, împăratul Constans, care l-a succedat pe Heraclie, avea alte idei. A pus ca Sfântul Maxim să fie arestat, adus la Constantinopol și judecat pentru trădare. Nereușind să-l abată de la credința ortodoxă, l-a surghiunit împreună cu doi ucenici ai săi. Apoi, a fost rechemat din exilul lui și, întrucât persista în credința să, a fost bătut, i-a fost smulsă limba din rădăcină și i-a fost tăiată din încheietură mâna dreapta, pedepse tipice pentru cei care vorbiseră împotriva împăratului. Schingiuitorii săi nu au fost opriți nici de vârsta sa (avea peste 80 de ani), nici de constituția lui fragilă, nici de umilința sa. A fost trimis iarăși în exil și a murit curând, pe 13 august 662. 

Mai târziu, lupta sa pentru credință a fost deplin îndreptuită. Sub domnia fiului ortodox al lui Constans, Constantin, un sinod, cunoscut ca al șaselea sinod ecumenic, a fost hotărâtor în acest sens. Aceasta declarat cele două voințe și energii ale lui Hristos în cele două Sale naturi, și a anatemizat monoteliștii. 

20 ianuarie: Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare