25 ianuarie: Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului

 Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, un mare părinte și învățător al bisericii, s-a născut într-o familie creștină cu o descendentă eminentă, în anul 329, la Arianz (nu departe de Nazianz din Capadocia). Tatăl sau, numit de asemeni Grigorie (1 ianuarie), a fost episcop de Nazianz. Pioasa lui mamă, Sfânta Nona (5 august) s-a rugat lui Dumnezeu să aibă un fiu, jurând să-l dedice Domnului. Rugăciunea sa a fost îndeplinită și și-a numit băiatul nou născut Grigorie. 

După ce copilul a învățat să citească, mama să i-a dat în mâini Sfânta Scriptură. Sfântul Grigorie a primit o educație completă, extinsă, fiind învățat de unchiul său, Sfântul Amfilohie (23 noiembrie), un dascăl experimentat de retorică. A studiat în Cezareea, apoi în școli din Nazianz, în Capadocia, și în Alexandria. După aceea, s-a decis să meargă la Atena, pentru a-și finaliza educația. 

În drumul din Alexandria spre Grecia, s-a pornit o furtună teribilă, ce a durat mai multe zile. Sfântul Grigorie, care era numai un catehumen pe atunci, s-a temut că va piereiîn mare înainte de a fi purificat în apa botezului. A rămas în pupa corabiei timp de 20 de zile, rugându-se lui Dumnezeu pentru salvare. A jurat că se va dedica lui Dumnezeu și a fost salvat când a invocat numele Domnului.  

            

Sfântul Grigorie a petrecut șase ani în Atena, studiind retorica, poezia, geometria și astronomia. Profesori ai săi au fost renumiții oratori păgâni Eymorias și Proeresias. Sfântul Vasile, viitorul arhiepiscop al Cezareei (1 ianuarie), a studiat la Atena împreună cu Sfântul Grigorie. Au fost prieteni atât de apropiați încât păreau să fie un singur suflet în două trupuri. Iulian, viitorul împărat (361-363) și apostat de la credință creștină, a învățat filosofia în Atena în aceeași vreme. 

După încheierea studiilor sale, Sfântul Grigorie a rămas un timp în Atena ca profesor de retorică. 

În anul 358, s-a întors la părinții săi din Nazianz. La vârsta de 33 de ani a primit botezul de la tatăl său, care fusese numit episcop de Nazianz. Împotriva voinței sale, Sfântul Grigorie a fost hirotonosit sfintei preoții de fratele sau. Oricum, când tatăl său a vrut să-l facă episcop, a fugit pentru a se alătură prietenului sau, Sfântul Vasile, în Pontus, unde acesta organizase o mănăstire și îl invitase acolo. 

Sfântul Grigorie a rămas cu Sfântul Vasile mai mulți ani. Când fratele său, Sfântul Cezarie (9martie) a murit, s-a întors acasă pentru a-și ajuta tatăl să-și administreze dioceza. Biserica locală era pe atunci tulburată de erezia ariană. Sfântul Grigorie a avut sarcina dificilă de a-l reconcilia pe episcop cu credincioșii săi, care-l condamnaseră pe pastor pentru interpretări ambigue ale dogmelor credinței. 

Sfântul Grigorie și-a convins tatăl de natura dăunătoare a arianismului și l-a întărit întru ortodoxie. În acel timp, episcopul Antim, care pretindea că este ortodox, dar care era, în realitate, eretic, a devenit mitropolit în Tiana. Sfântul Vasile fusese consacrat ca arhiepiscop al Cezareei, Capadocia. Antim voia să se separe de Sfântul Vasile și să dividă regiunea Capadociei. 

Sfântul Vasile l-a numit pe Sfântul Grigorie episcop al orașului Sasima, o localitate mică dintre Cezareea și Tiana. Sfântul Grigorie a rămas, totuși, la Nazianz pentru a-și îngriji tatăl pe moarte și a călăuzi credincioșii din acest oraș după decesul tatălui său, în anul 374. 

După moartea patriarhului Valentie al Constantinopolului din anul 378, un sinod de episcopi l-a invitat pe Sfântul Grigorie să ajute biserica Constantinopolului, care era devastată în acel timp de eretici. Obțînând consimțământul Sfântului Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie a sosit la Constantinopol pentru a combate erezia. În anul 379, a început să slujească și să propăvăduiască într-o mică biserica numită "Anastasis" ("Înviere"). Precum Daniel luptând cu filistinii cu o praștie, Sfântul Grigorie s-a războit cu șanse aproape imposibile de victorie cu reprezentanții doctrinei false. 

Eretici, ariani, macedonieni și apolinarieni erau în majoritate în capitală. Cu cât predica mai mult Sfântul Grigorie, cu atât scădea numărul de eretici și creștea numărul de ortodocși. În noaptea de Paște (21 aprilie 379), când Sfântul Grigorie boteza catehumeni, o gloată de eretici înarmați a dat năvală în biserica, ucigând un episcop și rănindu-l pe Sfântul Grigorie. 

Mai târziu, Sfântul Grigorie a avut parte de un șoc pe când era bolnav. Un om pe care-l consideră prietenul său, filosoful Maxim a ajuns pe scaunul patriarhal în locul său. Izbit de ingratitudinea lui Maxim, a vrut să demisioneze, însă credincioșii lui l-au împiedicat să facă asta. Pe 24 noiembrie 380, Sfântul împărat Teodosie a venit în capitală și, în întărirea decretului său împotriva ereticilor, biserica pricipală a fost returnată ortodocșilor, iar Sfântul Grigorie și-a făcut o intrare solemnă în aceasta. A fost planificat un atac la viața lui, însă asasinul a apărut în față sfântului cu lacrimi de căință în ochi. 

La al doilea Sinod Ecumenic din anul 381, Sfântul Grigorie a fost ales patriarh al Constantinopolului. După moartea patriarhului Meletie al Antiohiei, Sfântul Grigorie a prezidat sinodul. Sperând să reconcilieze occidentul cu orientul, a oferit recunoaștere a lui Paulinus ca patriarh al Antiohiei. 

Cei care au acționat împotriva Sfântului Grigorie din partea lui Maxim, în special episcopi egipteni și macedonieni, au sosit târziu la sinod. Ei nu au vrut să recunoască sfântul ca patriarh, întrucât fusese ales în lipsa lor. 

Sfântul Grigorie a decis să renunțe la rangul său pentru a menține pacea în biserica. După ce i-a spus împăratului de dorința sa de a părăsi capitala, Sfântul Grigorie a apărut din nou la sinod pentru a transmite un mesaj de rămas bun, cerând să fie lăsat să plece în pace. 

După revenirea în regiunea sa natală, și-a îndreptat atenția spre incursiunea ereticilor apolinarieni în comunitatea creștină din Nazianz și l-a numit aici episcop pe piosul Eulalie. Împreună cu el s-a retras în solitudinea din Arianz, atât de dragă inimii sale. Sfântul, zelos în propăvăduirea adevărului lui Hristos, a continuat să întărească ortodoxia prin scrisorile și poemele sale, în timp ce a rămas în sălbăticie. A murit pe 25 ianuarie 389, și este onorat cu titlul de "Teologul", ce a fost dat și Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan. 

24 ianuarie: Sfânta Cuvioasă Xenia din Roma