4 ianuarie: Sfânta Cuvioasă Apolinaria

  Sfânta Cuvioasă Apolinaria, a cărei zi de sărbătoare are loc pe 4 ianuarie, a avut o viață legendară. Această fecioara s-a traverstit ca un călugăr în deșertul Scetis din Egipt.

Apolinaria a fost frumoasa fiica a lui Antemie / Anthemius, numit "împărat" în Viețile Sfinților, dar fiind, de fapt, numai prefect pretorian la începutul secolului al V-lea. A avut o soră care era "posedată" de un "spirit necurat". Sfânta Cuvioasă Apolinaria a refuzat să accepte o căsătorie "aranjată". I-a convins pe părințîi săi să angajeze o călugăriță "pentru a o învață Psalmii și să citească". În cele din urmă, aceștia i-au dat o escortă și au trimis-o cu multă avere să viziteze locurile sfinte.

Apolinaria a navigat mai întâi spre Askelon, unde a mers la biserici pentru a împărți pomeni. A renunțat la o parte din escorta sa și s-a dus să vadă restul Iordanul și Ierusalimul. S-a debarasat de mulți alți servitori și s-a întors la Askelon, unde a luat un vas către Alexandria, pentru a se duce la altarul Sfântului Mîna. În Alexandria, a cumpărat în secret veștminte monahale și s-a eliberat de restul escortei sale, luând cu ea ca tovarăși numai un bătrân și un eunuc.                                                           

Când s-a oprit într-un loc numit mai târziu "Izvorul Apolinariei", și-a găsit, la un moment dat, însoțitorii adormiți. Și-a îmbrăcat straiele de călugăr și a mers într-o mlaștină, unde a trăit mâncând curmale. La trezire, eunucul și și bătrânul au găsit numai hainele sale. Dispariția sa a fost relatată împăratului, care a plâns împreună cu senatul la auzul veștii. 

Apolinaria și-a dus traiul în mlaștină mai mulți ani, "luptându-se cu diavolul". Pielea sa a devenit asemeni cochiliei unei broaște țestoase și a ajuns să fie hrană pentru țânțari. Într-o viziune, Hristos i-a zis să părăsească mlaștina și să-și ia numele de Dorotei. Pe drum s-a întâlnit cu Cuviosul Macarie, care a crezut că este un eunuc, și i-a dat o chilie în comunitatea sa monahală, unde s-a ocupat de împletirea de coșuri. Deși a rezistat ispitelor diavolului din vremea nopții, un demon a pus stăpânire pe sora să ca un mijloc de a ajunge la ea. 

Împăratul și-a trimis fiica posedată La Scetis pentru a fi vindecată. Aici, Macarie i-a încredințat-o lui Dorotei, care a exorcizat demonul. După aceea, la curtea împăratului, diavolul a făcut să pară că sora sa este însărcinată și să se creadă că fusese lăsată gravidă de călugărul care îi exorcizase demonul. Împăratul a trimis soldați pentru a distruge mănăstirea, dar aceștia l-au luat cu ei la Constantinopol numai pe Dorotei. Într-o convorbire privată cu împăratul și împărăteasa, Dorotei a dovedit că este, de fapt, femeie, arătându-și sănii și revelandu-și adevărata identitate. Apoi, și-a vindecat sora de credința într-o falsă sarcină. 

Apolinaria a rămas la Constantinopol câteva zile înainte de a reveni la Scetis. La puțin timp după aceea, pe când zăcea muribundă, i-a cerut lui Macarie să nu lase călugării să-i pregătească trupul pentru înmormântare. Cu toate astea, ei i-au spălat corpul și au descoperit că era unul de femeie. Ulterior, numele și viața ei au fost revelate lui Macarie într-o viziune. A fost îngropată în peștera lui Macarie. 

3 ianuarie: Sfântul Proroc Maleahi