7 ianuarie: Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

 În biserica ortodoxă, se obișnuiește ca în ziua următoare Botezului Domnului să fie reamintiți acei sfinți care au participat direct în acest eveniment sfânt. Așadar, în ziua de după Teofanie, este onorat făptuitorul botezului lui, Iisus, Sfântul Ioan, care și-a pus mâna în acest ritual sfânt asupra capului Mântuitorului. 

Sfântul Ioan, Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, pe care Domnul l-a numit cel mai mare dintre proroci, încheie istoria din Vechiul Testament și deschide epoca Noului Testament. Sfântul Proroc Ioan a purtat mărturia Singurului Ales Fiu al lui Dumnezeu, încarnat în om. Sfântul Ioan a avut contribuția remarcabilă de a-L boteza în apele Iordanului sia fost martorul Teofaniei Sfintei Treimi în ziua botezului Mântuitorului. 

Sfântul Proroc Ioan, fiul preotului Zaharia și al credincioasei Elisabeta, a fost înrudit cu Domnul din partea Maicii Sale. Sfântul Înaintemergător Ioan s-a născut cu șase luni înainte de Hristos. Arhanghelul Gavriil  / Gabriel a anunțat nașterea sa în templul Ierusalimului, revelându-i lui Zaharia că avea să  se i nască un fiu.             

                                                                          

Prin rugăciunile făcute înainte de naștere, copilul a fost cuprins de Sfântul Duh. Sfântul Ioan s-a pregătit pe sine însuși în sălbăticia deșertului pentru marea sa misiune printr-o viață ascetică, prin postire, rugăciune și grijă pentru soarta oamenilor lui Dumnezeu. 

La vârsta de 30 de ani a ieșit în lume pentru a propăvădui pocăința. A apărut pe malul răului Iordan pentru a-i pregăti pe oameni pentru sosirea Mântuitorului lumii. 

În imnuri bisericești, Sfântul Ioan este numit "stralucitoarea stea a diminețîi", a cărei lumină a depășit-o în intensitate pe cea a celorlalte stele, vestind viitorii zori ai zilei de slavă, iluminând cu lumina soarelui spiritual, Domnului nostru Iisus Hristos. 

După botezarea inocentului Miel al lui Dumnezeu, Sfântul Ioan a murit curând ca un mucenic, decapitat de sabie la porunca regelui Irod căruia îi fusese cerut acest lucru de fiica, Salomeea. 

Trupul Sfântului Ioan a fost îngropat în orașul samaritean Sebasta. Sfântul Evanghelist Luca, care a mers să propăvăduiască învățătura lui Hristos în diferite regiuni, a ajuns la Sebasta, unde i s-a dat mâna dreaptă a Sfântului Ioan, aceeași mână cu care-l botezase pe Mântuitor. Evanghelistul Luca a luat-o cu el în orașul său natal, Antiohia. 

Când musulmanii au cucerit Antiohia secole mai târziu, un diacon numit Iov a adus mâna Înaintemergătorului din Antiohia la Calcedon. De acolo, în ajunul Teofaniei Domnului, a fost mutată la Constantinopol și  rămas în acel loc după aceea. 

În anul 1200, un pelerin rus din Dobrinia, care a devenit apoi Sfântul Antonie, arhiepiscopul Novgorodului, a văzut mâna dreaptă a Înaintemergătorului în palatul imperial. Din "Viețile sfinților" aflăm că în anul 1263, în decursul capturării Constantinopolului de către cruciați, împăratul Balduin a dat unul din oasele din încheietura Sfântul Ioan lui Otonus din Cichon, care a înmânat-o unui abate cistercian din Franța. 

Când Constantinopolul a căzut în mâinile turcilor în 1453, obiectele sfinte au fost adunate la porunca împăratului și ținute sub cheie în trezoreria imperială. 

În "Viețile sfinților", există mărturia clară că în anul 1484 mâna sfântă a Sfântului Ioan a fost dată de fiul sultanului musulman Baiazid cavalerilor din Rodos pentru a le câștiga bunăvoința, întrucât un rival puternic al lui Baiazid, propriul său fiu, se aliase cu aceștia. Cavalerii din Rodos, după stabilirea lor în Malta, au dus acolo sfânta relicvă. 

6 ianuarie: Botezul Domnului | Dumnezeiască Arătare - Boboteaza