1 martie: Sfânta Cuvioasă Muceniță Evdochia
Sfânta Cuvioasă Muceniță Evdochia a fost o samariteană, născută în orașul Heliopolis din Fenicia (în prezent Baalbek), și a trăit în timpul domniei împăratului Traian (98-117). Impietatea sa păgâna a îndepărtat-o de calea cea bună și, pentru multă vreme, a dus o viață păcătoasă.
Odată, Evdochia s-a trezit la miezul nopții și a auzit cântându-se într-o casă a unei femei creștine alăturată de a sa. Un călugăr citea dintr-o carte care descria Judecată de Apoi, pedeapsa păcătoșilor și răsplata celor drepți. Grația lui Dumnezeu a atins inima Evdochiei, și aceasta s-a îngrijorat în privința marei sale averi și a vieții sale păcătoase.
Dimineața, Evdochia s-a grăbit să meargă la omul ale cărui vorbe le auzise în decursul nopții. Era un călugăr pe nume Gherman, ce se întorsese dintr-un pelerinaj la locurile sfinte către propria sa mănăstire. Evdochia a ascultat îndelung călăuzirea călugărului, iar sufletul său s-a umplut cu bucurie și dragoste pentru Hristos. I-a cerut lui Gherman să stea în casa ei pentru o săptămână, timp în care s-a însingurat în odaia sa, postind și rugându-se.
Gherman i-a spus să-și dăruiască averea și să uite viața sa anterioară. Evdochia a fost botezată de episcopul Teodot din Heliopolis, a intrat într-o mănăstire și s-a dedicat unor acte stricte de penitență. Domnul a dăruit iertare păcătoasei ce se căia și a înzestrat-o cu daruri spirituale.
După ce a devenit conducătoarea mănăstirii, tânărul păgân Filostrat a auzit de convertirea ei întru Hristos și a dorit să o vadă din nou. Înflăcărat de o patimă păcătoasă, a sosit la mănăstire sub deghizarea unui călugăr și a început să o îmboldească pe Evdochia să se întoarcă la Heliopolis și să-și reia fosta viață. "Fie ca Dumnezeu să te mustre și să nu-ți permită să părăseșți acest loc", a strigat Evdochia. Apoi, impostorul a căzut mort la pământ. Temându-se că ea a fost complice la crimă, măicuțele și-au intensificat rugăciunile și l-au rugat pe Domnul să le reveleze voia Lui.
Domnul i-a apărut Sfintei Evdochia într-o viziune și i-a spus, "Ridică-te și roagă-te pentru învierea bărbatului mort". Prin rugăciunile Evdochiei, Filostrat a revenit la viață. Apoi, păgânul a rugat-o să-l ierte. După ce a fost botezat, s-a întors la Heliopolis. De atunci, nu a uitat niciodată mila pe care i-a acordat-o Dumnezeu și a pornit să ducă un trai de pocăință.
După o vreme, a apărut o altă situație. Locuitori din Heliopolis i-au transmis guvernatorului Aurelian că Evdochia luase în afara orașului aur și argint și ascunsese această comoară în mănăstirea sa. Aurelian a trimis un detașament de soldați pentru a confisca presupusa comoară. Timp de trei zile, ostașii au încercat în van să se apropie de zidurile mănăstirii, căci puterea invizibilă a lui Dumnezeu o apăra.
Aurelian a ordonat iarăși soldaților să meargă la mănăstire, de astă dată sub comanda fiului lui. Dar, în prima zi a călătoriei, fiul său s-a rănit la un picior și, curând, a murit. După aceea, Filostrat l-a sfătuit pe Aurelian să-i scrie maicii Evdochia, implorând-o să-i învie fiul. Iar Domnul, în mila Sa nemărginită, prin rugăciunile Sfintei Evdochia, a readus tânărul la viață. Fiind martori ai acestei mari minuni, Aurelian și tovarășii lui apropiați au crezut în Hristos și au fost botezați.
Când persecuțiile împotriva creștinilor s-au întețit, Sfânta Evdochia a fost arestată și dusă la guvernatorul Diogene pentru a fi torturată. În timp ce schingiuia sfânta, comandatul militar Diodorus a primit vestea morții bruște a soției lui, Firmina. Cuprins de disperare, s-a grăbit să se ducă la Sfânta Evdochia, cu rugămintea de a se ruga pentru soția sa. Mucenica, plină de o mare credință, s-a întors spre Dumnezeu cu rugăciuni fierbinți și l-a rugat să-i redea Firminei viața, lucru care s-a și întâmplat. Văzând cu ochii lor puterea și grația Domnului, Diodorus și Diogene au crezut în Hristos și au fost botezați împreună cu familiile lor. Sfânta Evdochia a trăit o vreme în casa lui Diodorus și i-a iluminat pe proaspeții creștini.
Odată, singurul fiu al unei văduve, pe când lucra în grădină, a fost mușcat de un șarpe și a murit. Mama și-a plâns amar băiatul și i-a cerut lui Diodores să-l învie. Sfânta Evdochia i-a spus acestuia, "Este timpul să-ți arăți credința în Atotputernicul Dumnezeu, care aude rugăciunile păcătoșilor penitenți și, în numele Lui, le dă iertare".
Diodorus era îngrijorat, nevăzându-se demn de o astfel de îndrăzneală în fața Domnului, dar s-a supus Sfintei Evdochia. El s-a rugat și, în numele lui Hristos, a poruncit celui mort să se ridice și, sub ochii tuturor, tânărul a înviat.
Sfânta Evdochia s-a întors la mănăstirea sa, în care a trăit în ascetism 56 de ani.
După ce Diogene a murit, noul guvernator a fost Vicentus, un persecutor crud al creștinilor. Aflând de realizările sfintei, a dat ordin să fie executată. Sfânta muceniță a fost decapitată pe 1 martie 107.
29 februarie: Sfinții Cuvioși Ioan Casian și Gherman din Dobrogea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu