24 februarie: Întâia și a doua aflare a capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul
După decapitarea Sfântului Proroc Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul (29 august), trupul său a fost îngropat de ucenici în orașul samaritean Sevastia , iar capul lui a fost ascuns de Irod într-un loc necurat. Sfânta Ioana (27 iunie), soția servitorului Cuza a lui Irod (Luca 8:3) a luat în secret sfântul cap într-un vas pe care l-a îngropat pe muntele Măslinilor, pe una din proprietățile lui Irod.
După trecerea multor ani, această proprietate a intrat în posesia unui oficial al guvernului care a devenit călugăr cu numele de Inocențiu. El s-a apucat să construiască acolo o capelă și o chilie. Când a început să sape pentru fundație, a descoperit capul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. Inocențiu i-a recunoscut marea sfințenie prin semne ce emanau de la acesta. Astfel s-a petrecut prima aflare a capui Sfântului Ioan Botezătorul. Inocențiu l-a păstrat cu pietate dar, temându-se că sfânta relicvă ar putea fi abuzată de necredincioși, înaintea morții sale, l-a ascuns din nou, în același loc unde îl găsise. După trecerea lui în neființă, capela să s-a ruinat și a fost distrusă.
În vremea Sfântului Constantin cel Mare (21 mai), când creștinismul a început să înflorească, Sfântul Înaintemergător le-a apărut de două ori la doi călugări ce călătoreau spre Ierusalim, într-un pelerinaj către locurile sfinte, revelându-le locul amplasării capului său.
Călugării l-au recuperat și, punându-l într-un sac din păr de cămilă, s-au dus spre casă. De-a lungul drumului, au întâlnit un olar și i-au dat lui să poarte prețiosul cap. Neștiind ce duce asupra sa, olarul și-a continuat călătoria. Însă, i-a apărut în față Sfântul Ioan Botezătorul și i-a poruncit să fugă de călugării leneși și lipsiți de grijă, cu ceea ce purta în mâinile sale. Olarul i-a părăsit pe călugări și, ajuns acasă, a păstrat cu respect venerabilul cap. Înainte de moartea sa, l-a amplasat într-un ulcior și i l-a dat sorei sale.
De atunci, capul a fost prezervat cu grijă de creștini devotați, până când monahul Eustațiu (cuprins de erezia ariană) a intrat în posesia sa. El a înșelat o mulțime de infirmi ce fuseseră vindecați de sfântul cap, atribuind însănătoșirea lor faptului că acel cap era deținut de un arian. Când blasfemia sa a ieșit la iveală, a fost silit să fugă. După ce acesta a îngropat sfânta relicvă într-o peșteră din apropiere de Emesa, s-a ridicat o mănăstire în acel loc. În anul 452, Sfântul Ioan Botezătorul i-a apărut arhimandritului Marcel la mănăstirea sa, și i-a indicat unde era ascuns capul sau. Acest fapt a devenit celebrat ca a două aflare. Sfânta relicvă a fost luată la Emesa și, mai târziu, la Constantinopol.
23 februarie: Sfântul Sfințit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu