26 februarie: Sfântul Ierarh Porfirie, Episcopul Gazei

 Sfântul Ierarh Porfirie (Porphyrius), Episcopul Gazei, s-a născut în prejma anului 346 la Tesalonic. Părințîi lui erau avuți, ceea ce i-a permis să primească o educație aleasă. Având înclinația pentru viața monahală, și-a părăsit regiunea natală la vârsta de 25 de ani, și s-a îndreptat către Egipt, unde a trăit în deșertul nitrian, sub călăuzirea Sfântului Macarie cel Mare (19 ianuarie). Acolo l-a întâlnit și pe Sfântul Ieronim (15 iunie), care vizita pe atunci mănăstirile egiptene. A mers spre Ierusalim în pelerinaj la locurile sfinte și pentru a venera Crucea dătătoare de Viață a Domnului (14 septembrie).

După cinci ani, Sfântul Policarp a fost afectat de o boală gravă a picioarelor. S-a decis să se ducă iarăși la locurile sfinte din Ierusalim pentru a se ruga pentru vindecare. Pe când era pe jumătate conștient la poalele Golgotei, Sfântul Policarp a căzut într-un fel de transă. L-a văzut pe Hristos coborând de pe Cruce și spunându-i, "Ia acest Lemn și păstreză-l".                                                         

La ieșirea din transă, Sfântul Policarp s-a aflat sănătos și eliberat de durere. Apoi și-a dat toți banii săracilor și pentru întreținerea bisericilor lui Dumnezeu. Pentru un  timp, s-a întreținut lucrând ca cizmar. Cuvintele Mântuitorului s-au îndeplinit când sfântul a avut 45 de ani. Patriarhul Ierusalimului l-a hirotonisit pe Sfântul Policarp la sfânta preoție și l-a numit custode al Venerabilului Lemn al Crucii Domnului. 

În anul 395 a murit episcopul Gazei. Creștinii locali au mers la Cezareea pentru a-i cere mitropolitului Ioan să le trimit un nou episcop, capabil să lupte împotriva păgânilor care dominau orașul și îi hăituia pe credincioșii de aici. Domnul l-a inspirat pe mitropolit să-l numească pe Sfântul Policarp. Temător și tremurând, ascetul a acceptat rangul de episcop și, cu lacrimi în ochi, s-a dus să-și îndeplinească noua îndatorire. 

În Gaza se găseau trei biserici creștine, dar existau multe temple păgâne și idoli păgâni. Pe atunci, fusese o lungă perioada fără ploi, determinând o secetă groaznică. Preoții păgâni aduseseră jertfe idolilor lor, dar calamitatea nu încetase. Sfântul Policarp a impus o postire pentru toți creștinii și, apoi, a slujit la o veghe de toată noaptea și a fost urmat de o procesiune a bisericii în jurul orașului. Imediat după aceea, cerul s-a acoperit cu nori de furtună, au bubuit tunete și o ploaie abundentă s-a revărsat peste pământ. Văzând această minune, mulți păgâni au strigat, "Hristos este cu adevărat Dumnezeu!" Drept rezultat, 35 de femei și 14 copii au fost aduși către biserica prin sfântul botez, acestora alăturându-se 110 bărbați. 

Păgânii au continuat totuși să-i hărțuiască pe creștini, și i-au împovărat cu o mulțime de taxe. Sfântul Policarp și mitropolitul Ioan din Cezareea au călătorit la Constantinopol pentru a cere ajutor împăratului. Sfântul Ioan Gură de Aur (14 septembrie, 27 ianuarie și 30 ianuarie) i-a primit și le-a dat sprijin. 

Sfinții Ioan și Policarp au fost aduși înaintea împărătesei Eudoxia care, pe atunci, aștepta un copil. "Intervin-o pentru noi", au spus episcopii împărătesei, "și Dumnezeu îți va dărui un fiu care va domni în decursul vieții tale". Eudoxia își dorea foarte mult un băiat, fiindcă, până atunci, dăduse naștere numai unor fete. Prin rugăciunile sfinților s-a născut un fiu în familia imperială. Drept urmare, în anul 401, împăratul a semnat un edict prin care a poruncit distrugerea templelor păgâne din Gaza și restaurarea privilegiilor creștinilor. Mai mult decât atât, împăratul le-a dat sfinților bani pentru construirea unei noi biserici, ce a fost înălțată în locul unui templu păgân de seamă. 

Sfântul Policarp a sprijinit creștinismul din Gaza până la finele vieții sale și și-a ocrotit credincioșii de prigoana păgânilor. Prin rugăciunile sfântului, s-au petrecut multe minuni și vindecări. Sfântul Policarp și-a îndrumat credincioșii timp de 25 de ani și s-a odihnit în pace întru Domnul în anul 420, la o vârstă înaintată.

25 februarie: Sfântul Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului