27 februarie: Sfântul Cuvios Mărturisitor Procopie

 Sfântul Cuvios Mărturisitor Procopie a trăit în secolul al VII-lea în regiunea Decapolis, la răsărit de marea Galileii. Părăsind deșertăciunea acestei lumi, Sfântul Procopie s-a călugărit și a lucrat într-o mănăstire pentru mântuirea sufletului său, devotându-se unui trai de postire și rugăciune. 

Pe măsură ce și-a dezvoltat faptele ascetice, a fost împodobit cu virtute și puritate, astfel încât ceilalți călugări au început să-l remarce. În acea perioada a apărut erezia iconoclastă. Sfântul Procopie a fost îngrijorat de politicile păcătosului împărat Leon Isaurianul, care vedea sfintele icoane ca idoli și pe cei care le venerau ca idolatri.                                                                                   

Sfântul Procopie, împreună cu alți adepți ai ortodoxiei, a luptat împotriva păcătoasei idolatrii a iconoclaștilor. El a respins nebunia lor și a declarat că ortodocșii creștini se închină la icoane, le venerează, iar această venerare provine din menirea lor originară. Acest lucru i-a atras mânia și defavorizarea împăratului. La porunca lui, Sfântul Procopie a fost arestat și supus unor chinuri crude. A fost biciuit, bătut cu bâte și sfâșiat cu gheare din fier, și, apoi, aruncat într-o temniță întunecată. Aici, Sfântul Policarp și Sfântul Vasile (28 februarie), tovarășul său întru viața monahală, au zăcut până la moartea împăratului Leon, după care au fost eliberați. 

Sfântul Procopie și-a petrecut restul vieții sale în pace, călăuzind mulți spre calea virtuții și mântuirii. A murit la o vârstă înaintată, în preajma anului 750. 

26 februarie: Sfântul Ierarh Porfirie, Episcopul Gazei