29 februarie: Sfinții Cuvioși Ioan Casian și Gherman din Dobrogea

 Sfântul Cuvios Ioan Casian s-a născut în preajma anului 360, probabil în Sciția de Jos, în Dobrogea. Pioșii săi părinți creștini i-au dat o excelentă educație clasică și, de asemeni, l-au instruit în privința Sfintelor Scripturi și a vieții spirituale. 

Sfântul Ioan a intrat într-o mănăstire din dioceza Tomisului, unde prietenul său și ruda sa, Sfântul Gherman, lucra întru asceză. În anul 380, năzuind să venereze locurile sfinte, Sfântul Ioan a mers la Ierusalim împreună cu sora sa și prietenul lui, Sfântul Gherman. Cei doi călugări au stat aici la o mănăstire, nu departe de unde se născuse Mântuitorul.                                   

După cinci ani petrecuți la această mănăstire, Sfinții Ioan și Gherman au călătorit către Tebaida și mănăstirile din deșert vreme de șapte ani, extrăgând experiența spirituală a multor asceți. Călugării egipteni i-au învățat numeroase lucruri despre străduința spirituală, rugăciune și umilință. Acestea au fost consemnate de Sfântul Ioan Casian în cartea sa, "Convorbiri cu părinții", cuprinzând 24 de capitole.

Întorcându-se la Betleem, cei doi frați spirituali au trăit trei ani într-o completă solitudine. Apoi, s-au întors în Egipt, unde și-au dus traiul până în anul 399. Din cauza tulburărilor provocate de arhiepiscopul Teofil din Alexandria în mănăstirile aflate de-a lungul Nilului, cei doi s-au hotărât să mergă la Constantinopol, după ce auziseră despre virtutea și sfințenia Sfântului Ioan Gură de Aur de acolo. Marele ierarh l-a hirotonist pe Sfântul Ioan Casian ca diacon și l-a acceptat ca ucenic al său. Ioan și Gherman au rămas cu Sfântul Ioan Gură de Aur timp de cinci ani, având de învățat multe lecții prețioase de la el. 

Când, în anul 404, Ioan Gură de Aur a fost exilat din Constantinopol, Sfinții Ioan Casian și Gherman au mers la Roma pentru a pleda cazul său înaintea lui Inocențiu I. Casian a fost hirotonist în sfânta preoție la Roma sau, poate mai târziu, în Galia. În anul 407, după moartea Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântul Ioan Casian s-a dus în Massilia (Marsilia) din Galia (Franța de astăzi). Acolo, în anul 415, a înființat două mănăstiri cenobitice, una pentru bărbați, și alta pentru femei, bazate pe modelul monahal oriental. 

La cererea episcopului Castor din Aptia Julia (în sudul Galiei), Casian a scris lucrarea "Instituția vieții cenobitice" (De Institutis Coenebiorum), în 12 cărți, descriind traiul călugărilor din Palestina și Egipt. 

Sfântul Ioan Casian a scris, de asemeni, "Conferințe cu părinții" (Collatienes Patrum), în 24 de cărți, sub formă de conversații despre perfecțiunea vieții, puritate, ajutorul lui Dumnezeu, înțelegerea Scripturii, darurile lui Dumnezeu, prietenie, folosirea limbii, cele patru nivelui ale vieții monahale, traiul solitar și cenobitic, căință, post, meditațiile de noapte și mortificarea spirituală. 

În anul 431, Sfântul Ioan Casian a scris lucrarea sa finală, "Despre încarnarea Domnului, împotriva lui Nestorius" (De Incarnationem Domini Contra Nestorium), în 7 cărți, opunându-se ereziei, citând mulți învățători orientali și occidentali în sprijinul argumentelor sale. 

Sfântul Ioan Casian a trăit mulți ani în occident, însă casa lui spirituală a fost Orientul ortodox. A adormit întru Domnul în anul 435. Sfintele sale moaște se odihnesc în capela subterană din mănăstirea Sfântul Victor din Marsilia. Capul lui și mâna sa dreapta se află în biserica principala de aici. 

28 februarie: Sfântul Cuvios Vasile Mărturisitorul