11 martie: Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului
Sfântul Sofronie (Sophronius) s-a născut în Damasc, în anul 550 sau 560, într-o familie distinsă. După acumularea cunoașterii lumești a rămas nesatisfăcut, și a mers să caute și să obțină îndeplinire spirituală . În mănăstirea Sfântului Teodosie și-a aflat un tovarăș călugăr, pe nume Ioan Moshu, pe care și l-a ales drept învățător.
Împreună cu acesta, a călătorit și a vizitat mănăstiri și asceți din Egipt. Deviza lui era: "Învață zi de zi mai multă înțelepciune spirituală". Tot ce au aflat cei doi în călătoria lor a fost consemnat și publicat mai târziu în două cărți, intitulate "Pajiștea spirituală". După aceea, a mers la Roma, unde Ion Moshu a murit, lăsând un testament în care-i cerea Sfântul Sofronie să-i ducă trupul fie la mănăstirea Sfântului Teodosie, fie la Sinai. Sofronie i-a îndeplinit cererea și l-a înmormântat în cimitirul mănăstirii Sfântului Teodosie.
Apoi, Sfântul Sofronie a rămas la Ierusalim, care tocmai fusese eliberat de persani. A fost prezent la mutarea Sfintei Cruci a lui Hristos din Persia, pe care împăratul Heraclius a purtat-o pe umerii săi până în Orașul Sfânt.
Bătrânul patriarh Zaharia care, de asemeni, se întorsese din robie, nu a trăit mult înainte de a-și face sălaș pe cealaltă lume. Zaharia a fost înlocuit de Modestus, care a murit în anul 634. Modestus a fost înlocuit de Sfântul Sofronie, ce a guvernat biserica zece ani cu înțelepciune și zel. A luat apărarea ortodoxiei împotriva ereziei monotelismului, pe care a denunțat-o la Sinodul său din Ierusalim înainte de a fi condamnată la al Șasea Sinod Ecumenic. A scris "Viața Sfintei Maria din Egipt", a compilat "Ordinul marii binecuvântări a apei" și a introdus multe imnuri și cântece în variate slujbe liturgice.
Când califul arab Omar a capturat Ierusalimul, Sfântul Sofronie l-a rugat să cruțe viețile creștinilor, ceea ce i-a fost promis, cu lipsă de sinceritate, de către Omar. Atunci când califul a început, imediat, să jefuiască și să trateze rău creștinii din Ierusalim, Sfântul Sofronie, cu lamentări, s-a rugat lui Dumneze să-l ia de pe pământul trăitor, astfel încât să nu fie martorul profanării locurilor sfinte. Dumnezeu i-a auzit ruga și l-a luat pe Sfântul Sofronie la El, în locuința Sa cerească, în anul 644.
10 martie: Sfinții Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie și cei împreună cu ei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu