17 martie: Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu

 Sfântul Cuvios Alexie (Alexis) s-a născut la Roma în familia pioșilor și iubitorului părinți Eufemie și Aglaia. Cuplul a fost lipsit de copii un timp îndelungat, dar s-a rugat mereu Domnului să i se dăruiască un prunc. Iar Domnul a binecuvântat acest cuplu prin nașterea fiului său, Alexie. 


La vârsta de șase ani, copilul a început să citească și să studieze cu succes științele lumești, însă a fost atras în special de lecturarea Sfintei Scripturi. Pe când era tânăr, a început să facă precum părinții săi. Postea cu strictețe, împărțea pomeni și, sub straiul său scump, purta în secret o cămașă aspră din păr. De timpuriu, a fost pătruns de dorința arzătoare de a părăsi lumea și a-l sluji pe Dumnezeu. Totuși, părinții săi au aranjat ca Alexie să se însoare cu o fată frumoasă și virtuoasă. 


În noaptea nunții sale, Alexie i-a dat miresei inelul său și centură sa, și i-a spus, "Ține aceste lucruri, draga mea, și fie ca Domnul să fie cu noi până când slava Sa ne oferă ceva mai bun". Și-a părăsit în taină casa și s-a îmbarcat pe o corabie navigând către Mesopotamia.                            

      

17 martie: Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu

Sosind în orașul Edesa, unde era păstrată icoana Domnului "Nefăcută de mâini omenești" (16 august), Alexie a vândut tot ce avea și a împărțit banii obținuți astfel săracilor, și a început să trăiască sub un portic, în apropiere de mănăstirea Maicii Domnului. Sfântul a folosit o parte din pomenile primite pentru a cumpăra pâine și apă, dând restul bătrânilor și infirmilor. În fiecare sâmbătă, a primit Sfintele Taine. 


Părinții săi l-au căutat pe Alexie pretutindeni, dar fără succes. Servitorii trimiși de ei au ajuns și în Edesa, însă nu l-au recunoscut pe cerșetorul stând sub portic drept stăpânul lor. Corpul său s-a ofilit, slăbit prin postire, i-a dispărut înfățișarea arătoasă și statura i s-a micșorat. Sfântul și-a văzut proprii servitori, și i-a mulțumit Domnului că primise pomeni de la aceștia.


Neconsolata mamă a Sfântului Alexie s-a închis în odaia sa, rugându-se neîncetat pentru fiul ei. Soția sa îl jelea aidoma mamei sale. 


Sfântul Alexie a locuit în Edesa 17 ani. Odată, Maica Domnului i-a vorbit paracliserului bisericii unde trăia sfântul: " Adu-l în biserica mea pe omul lui Dumnezeu, vrednic de Împărăția Cerurilor. Rugăciunea sa se înalță la Dumnezeu ca parfumata tămâie, și Sfântul Duh stă asupra lui". Paracliserul a început să caute un astfel de om, dar nu a fost capabil să-l găsească vreme îndelungată. Apoi, s-a rugat Maicii Domnului, implorând-o să-i limpezească deruta. Din nou, o voce divină a proclamat că omul lui Dumnezeu era cerșetorul care ședea în porticul bisericii. 


Paracliserul l-a aflat pe Sfântul Alexie și l-a adus în biserică. Mulți l-au recunoscut și au început să-i dea laudă. Sfântul s-a îmbarcat în secret pe o corabie cu destinația Cicilia, intenționând să viziteze biserica Sfântului Pavel din Tarsus. Însă, Dumnezeu a intenționat altceva. O furtună a luat nava departe, către vest, până a ajuns pe coasta Italiei. Sfântul a călătorit la Roma și s-a hotărât să trăiască aici, în propria lui casă. Fără a fi recunoscut de acesta, i-a cerut tatălui sau permisiunea de a se stabili într-un colț al curții sale. Eufemie l-a găzduit pe Alexie într-o chilie special construită și l-a hrănit la propria sa masă. 


Trăind în casa sa părintească, sfântul a continuat să postească și să se roage noapte și zi. A îndurat cu umilință insultele și bătăile de joc ale servitorilor tatălui său. Chilia lui Alexis era opusă față de fereastrasoției lui, și a suferit groaznic când a auzit-o plângând. Numai dragostea sa incomensurabilă pentru Dumnezeu l-a ajutat să îndure chinul său. Sfântul Alexie a locuit la casa părinților săi timp de 17 ani, și, la un moment dat, Domnul i-a revelat ziua morții sale. Apoi, acesta, a luat hârtie și cerneală, și a scris niște lucruri pe care numai soția sa și părinții lui le știau. De asemeni, le-a cerut, în scris, acestora să-l ierte pentru durerea pe care le-o provocase. 


În ziua morții Sfântului Alexie ,din anul 411, arhiepiscopul Inocențiu (402-471) îndeplinea liturghia în prezența împăratului Honorius (395-423). În cursul slujbei, s-a auzit o voce dinspre altar: "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă" (Matei 11:28). Toți cei prezenți s-au prăbușit la pământ din spaimă. 


Vocea a continuat: "Vineri dimineață, omul lui Dumnezeu iese din trup; puneți-l să se roage pentru oraș, astfel încât să rămâneți fără necaz". Oamenii au început să-l caute în toată Roma, dar nu l-au găsit. Joi seara, papa a poruncit o veghe în biserica Sfântului Petru. El i-a cerut lui Dumnezeu să le arate unde îl puteau afla pe omul lui Dumnezeu. 


După liturghie, s-au auzit din nou în biserică Vocea: "Căutați-l pe omul lui Dumnezeu în casa lui Eufimie". Toți s-au grăbit într-acolo, dar sfântul era deja mort. Fața sa strălucea precum cea a unui înger, iar mâna sa ținea strânsă hârtia, pe care nu au fost în stare să i-o smulgă dintre degete. Au amplasat trupul sfântului pe un pat, acoperit cu învelitori scumpe. Papa și împăratul au îngenuncheat și i-au cerut sfântului, ca și cum ar fi fost încă în viață, să își desfacă mâna. Iar sfântul le-a auzit ruga. Când scrisoarea sa a fost citită, dreapta sa soția și drepții lui părinți i-au venerat, înlăcrimați, sfintele moaște. 


Corpul sfântului a fost așezat în centrul orașului. Împăratul și papa l-au purtat în biserică, unde a rămas întreaga săptămână și, apoi, a fost plasat într-o criptă de marmură. O smirnă parfumată a început să vină de la sfintele moaște, aducând vindecare celor suferinzi. 


Moaștele Sfântului Alexei, omul lui Dumnezeu, au fost înmormântate în biserica Sfântului Bonifaciu. Au fost regăsite în anul 1216. 


16 martie: Sfântul Mucenic Sabin Egipteanul


17 martie: Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu 17 martie: Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu Reviewed by Diana Popescu on martie 17, 2024 Rating: 5

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un produs Blogger.