19 martie: Sfinții Mucenici Hrisant și Daria, Claudiu și Ilaria

 Sfântul Hrisant (Chrysanthus) a provenit dintr-o familie păgâna care se mutase la Roma din Alexandria. A primit o educație aleasă și, printre cărțile pe care le-a citit, au fost cele în care păgânii discreditau creștinismul. Oricum, tânărul voia să dedice unor lecturi serioase, chiar dacă erau din cărți creștine. În cele din urmă, a reușit să găsească o copie a Noului Testament, ce i-a iluminat sufletul rațional. 

Căutând pe cineva care să-l instruiască în Sfintele Scripturi, l-a aflat pe prezbiterul Carpofor, ce se ascundea de persecuție, de la care a primit sfântul botez. După aceea, a început să propăvăduiască Biblia. Tatăl său a încercat să-l întoarcă de la creștinism și, până la urmă, l-a căsătorit cu Daria, o preoteasă a zeiței Minerva.                                                            

Sfântul Hrisant și-a convertit soția la Hristos, și tânărul cuplu s-a înțeles să ducă o viață de celibat. După moartea tatălui lui, cei doi a început să trăiască în camere separate. Sfântul Hrisant a convertit mai mulți tineri la Hristos, și numeroase tinere femei s-au adunat în jurul Sfintei Daria. 

Oamenii din Roma s-au plâns eparhului Celerin (Celerinus) că sfinții Hrisant și Daria predicau celibatul și atrăgeau tineretul spre traiul monahal. Sfântul Hrisant a fost trimis înaintea tribunului Caudiu (Claudius) pentru a fi torturat. 

Chinurile nu au cutremurat, totuși, bravura tânărului mucenic, întrucât era susținut de puterea lui Dumnezeu. Impresionat de asta, însuși tribunul Claudiu a ajuns să creadă în Hristos și a acceptat sfântul botez, împreună cu soția sa , Ilaria, fii lor, Iason și Maur, cei din gospodăria sa și toți soldații lui. Când această veste a ajuns la împăratul Numerian, el a poruncit ca toți să fie executați. Mucenicul Claudiu a fost înecat în mare, iar fii și soldații săi au fost decapitați. Creștinii au îngropat trupurile sfinților mucenici într-o peșteră din apropiere, iar Sfânta Ilaria s-a dus mereu acolo pentru a se ruga. Odată, a fost urmărită de păgâni și, după aceea, dusă la tortură. Sfânta a cerut să i se acorde câteva clipe pentru a se ruga și, de îndată ce a terminat, și-a dat sufletul Domnului. Un servitor a înmormântat-o în peșteră, lângă fii ei. 

Schingiuitorii au trimis-o pe Sfânta Daria la un bordel, pentru a fi pângărită, însă a fost protejată de un leu trimis de Dumnezeu. Un bărbat care a atentat să o pângărească a fost doborât și țintuit de leu, dar fiara nu l-a ucis. Mucenița le-a propăvăduit celor de acolo despre Hristos și i-a adus pe calea mântuirii. 

Sfântul Hrisant a fost aruncat într-o groapă urât mirositoare, în care se scurgea toată mizeria orașului. Însă, o lumină cerească a strălucit asupra lui, și groapa s-a umplut cu un parfum dulce. 

Apoi, împăratul Numerian a poruncit ca Sfinții Hrisant și Daria să fie trimiși iar schingiuitorilor. După numeroase torturi crunte, mucenicii au fost îngropați de vii în pământ. 

În peștera din apropierea locului execuției lor, creștinii au pornit să se adune pentru a onora aniversarea muceniciei lor. Ei au celebrat acolo slujbe bisericești și au luat parte la Sfintele Taine. Auzind asta, autoritățile au închis intrarea în peșteră și cei aflați înăutru au primit și ei cununile muceniciei. Doi dintre acești mucenici au fost prezbiterul Diodor și diaconul Marian. 

18 martie: Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului