20 martie: Sfinții Cuvioși Mucenici din Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit

 Sfinții cuvioși Ioan, Serghie, Patrichie și alții au fost uciși la mănăstirea Sfântul Sava. În decursul secolului al VIII-lea, regiunea din jurul Ierusalimului a fost supusă unor incursiuni frecvente ale saraceenilor. Mănăstirea Sfântul Hariton a fost devastată și ruinată. Arabii saraceeni au încercat de două ori să jefuiască lavra Sfântului Sava Sfințitul, însă providența lui Dumnezeu a protejat mănăstirea. A treia oară când saraceenii au venit să atace mănăstirea, călugării ar fi fost capabili să scape de barbari ducându-se la Ierusalim, dar s-au hotărât să nu părăsească locul în care căutaseră mântuirea o vreme îndelungată. 

Pe 13 martie, arabii au pătruns în lavră și au cerut toate lucrurile valoroase din aceasta. Călugării le-au spus că nu era nimic în mănăstire în afară de o mică provizie de hrană și niște haine vechi. Atunci, saraceenii au început să tragă cu săgeți în călugări.                                                    

Treisprezece cuvioși au fost uciși și mulți alții răniți, iar chiliilor li s-a dat foc. Arabii au intenționat să între în biserica mănăstirii dar, zărind o mulțime de oameni la distanță, au confundat-o cu o armată trimisă din Ierusalim împotriva lor, așa că au luat-o la fugă, luând cu ei puțin din ceea ce furaseră. După dispariția barbarilor, părintele Toma, un doctor experimentat, a început să-i ajute pe cei rămași în viață. 

În Joia Mare din anul 796, pe 20 martie, saraceenii s-au năpustit din nou asupra lavrei, cu o forță sporită, și s-au pornit să-i bată pe călugări. Supraviețuitorii au fost duși în biserică, unde au fost torturați pentru a fi forțați să dea în vileag unde era tăinuită orice comoară. Mănăstirea a fost înconjurată, astfel încât nimeni să nu se salveze prin fugă. Barbarii l-au prins pe Sfântul Ioan, un tânăr călugăr, care avea grijă de rătăcitori. L-au bătut cu sălbăticie, apoi i-au tăiat tendoanele mâinilor și picioarelor, și l-au târât pe picioare peste pietre, sfășiind pielea de pe spatele mucenicului. 

Păstrătorul vaselor bisericii, Sfântul  Serghie le-a ascus și a încercat să fugă, însă a fost capturat și decapitat. Cu toate astea, mai mulți călugări au reușit să se pitească în afara mănăstirii, într-o peșteră, dar au fost văzuți de o santinelă de pe un deal. Li s-a poruncit să iasă cu toții afară. Înăuntrul peșterii, Sfântul Patrichie le-a șoptit fraților săi, "Nuva temeți, voi merge singur și îmi voi întâlni moartea. Între timp, stați aici și rugați-va". 

Saraceenii l-au întrebat dacă mai era cineva în peștera, iar Patrichie le-a răspuns că era singur. L-au dus la lavra, unde ceilalți prizonieri își așteptau soarta. Arabii le-au cerut o recompensă de 4.000 de monede de aur și vasele sfinte din biserica. Călugării nu au avut de unde să le dea răscumpărarea. Apoi, barbarii i-au condus în peștera Sfântului Sava, din interiorul zidurilor mănăstirii. Au aprins un foc peste bălegar la intrarea în peșteră, sperând să-i sufoce pe călugări cu fumul otrăvitor. În peșteră au pierit 18 oameni, printre ei fiind Sfinții Ioan și Patrichie. Arabii au continuat să-i tortureze pe cei care erau încă în viață, fără a afla nimic de la ei. În cele din urmă, barbarii au părăsit mănăstirea. 

Mai târziu, în noaptea vinerri mari, călugării ascunși în dealuri s-au întors la lavră, au dus trupurile părinților decedați în biserică, și le-au înmormântat acolo. 

Barbarii care atacaseră mănăstirea au fost pedepsiți de Dumnezeu. Au fost loviți de o boală bruscă și au pierit cu toții. Corpurile lor au fost devorate de fiare sălbatice. 

19 martie: Sfinții Mucenici Hrisant și Daria, Claudiu și Ilaria