23 martie: Sfântul Cuvios Mucenic Nicon și cei 199 de ucenici ai lui

 Sfântul Cuvios Mucenic Nicon s-a născut la Napoli. Tatăl său a fost păgân, iar mama lui, creștină. Nu a fost botezat, însă mama sa l-a instruit în secret în principiile creștinismului. Nicon a rămas păgân până la maturitate. A sevit ca soldat și a arătat curaj și o forță ieșită din comun. 

Odată, Nicon și compania sa au fost înconjurați de inamici. În pericol de moarte, el și-a amintit de de conceptele creștine ale mamei sale și, făcându-și semnul crucii, s-a rugat lui Dumnezeu, jurând să fie botezat dacă era salvat din acea împrejurare. Cu o putere neobișnuită, a ucis mulți dușmani și i-a pus pe fugă pe restul.   

                                                                        

A reușit să se întoarcă acasă, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru păstrarea vieții sale. Cu binecuvântarea mamei lui, a plecat în căutarea unui preot. Acesta nu era un lucru ușor în timpul persecuției creștinilor. Sfântul Nicon s-a îmbarcat pe o corabie spre Hios. Acolo, a urcat pe un munte înalt și și-a petrecut opt zile în postire și rugăciune, cerându-i Domnului să-l ajute.

I-a apărut în vis un înger care i-a arătat Calea. Sfântul Nicon a mers la muntele Ganos, unde se ascunseseră mulți călugări conduși de Teodosie, episcopul de Cizic. Sfântul Nicon a primit de la episcop atât botezul, cât și sfânta călugărie. Trăind în biserica sa din peștera, a devenit un exemplu pentru toți frații săi. 

După trei ani petrecuți pe munte, un înger i-a revelat episcopului că Sfântul Nicon trebuia să fie episcop și că era nevoie să se mute cu toți călugării în Sicilia. Episcopul Teodosie s-a supus îngerului și, apoi, a murit, după ce încredințase toți cei 190 de călugări Sfântului Nicon. După ce l-a înmormântat pe Teodosie, Sfântul Nicon a navigat către Sicilia cu frații săi, și, astfel, a fost salvat de barbarii ce se apropiau de el. 

Prin grația lui Dumnezeu, Sfântul Nicon a sosit în orașul său natal, Napoli. Și-a aflat mama în viață și a rămas cu ea până în ultima zi a vieții sale. Mama lui a căzut la pieptul său, cu lacrimi de bucurie în ochi, și l-a sărutat. Prosternându-se către pământ, ea a spus, "Îți dau mulțumiri, Ție, Doamne, ascultă-ți slujnica, și primește sufletul meu". Când și-a terminat această rugăciune, femeia dreaptă a murit. Cei prezenți l-au slăvit pe Dumnezeu și au înmormântat-o cu psalmodie. 

În acest timp, s-au răspândit zvonuri despre venirea Sfântului Nicon, și zece soldați, foști camarazi ai săi, au sosit să-l vadă. După ce au vorbit cu sfântul, au crezut în Hristos, au fost botezați su au mers cu el prin Sicilia. Pe insulă, Sfântul Nicon și călugării săi s-au stabilit într-o zonă părăsită, numită Gigia, în apropiere de răul Asinum. 

Au trecut mulți ani și a început o altă persecuție împotriva creștinilor. Cvintilian, guvernatorul Siciliei a fost informat că Sfântul Nicon trăia pe insulă cu numeroși călugări. Toți cei 199 de călugări au fost prinși și decapitați, iar Nicon a fost lăsat în viață pentru a fi torturat.

Schingiuitorii l-au ars cu foc, dar a rămas totuși nevătămat. L-au legat de cozile unor cai sălbatici pentru a fi târât pe pământ, însă caii nu s-au mișcat din loc. Au tăiat limba sfântului, l-au aruncat de pe o stâncă înalta și, în cele din urmă, i-au tăiat capul. Trupul Sfântului Nicon a fost aruncat pe un câmp pentru a fi devorat de animale sălbatice și de păsări.

Un anume păstor, posedat de un spirit rău, a mers în acel câmp și, găsind corpul sfântului, a căzut imediat la pământ pe fața sa. Spiritul necurat s-a risipt, învins de puterea sfântului, și păstorul a fugit strigând din toate puterile, "Vai mie, vai mie, unde pot fugi de Nicon?!"

După aceea, vindecat, păstorul a povestit asta oamenilor. Episcopul orașului Mesia  a auzit și el despre acest lucru și, apoi, împreună cu clericii săi, a îngropat trupurile lui Nicon și ale celor 199 de ucenici ai săi. 

22 martie: Sfântul Sfințit Mucenic Vasile, preotul din Ancira