28 martie: Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului

 Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumen al mănăstirii Pelechitului, s-a devotat din tinerețe slujirii Domnului și și-a petrecut mulți ani ca sihastru. Datorită vieții sale sfinte, nepătate, a fost hirotonisit în sfânta preoție și, mai târziu, a fost numit egumen al mănăstirii Pelechitului (din apropiere de Dardanele). Sfântul Ilarion a fost binecuvântat cu darul clarviziunii și facerii de minuni. 

A adus prin rugăciune ploaie peste pământ în timpul unei secete și, asemeni proorocului Elisei, a separat apele unui râu, a alungat animale dăunătoare de pe câmpuri, a umplut plasele pescarilor când aceștia nu mai sperau să prindă vreun peste, și a înfăptuit multe alte minuni. În plus, a fost capabil să vindece bolnavi și să izgonească demoni din oameni.                                                                

     

Sfântul Ilarion a suferit în Joia mare a Patimilor în anul 754, când comandantul militar Lacanodracon a descins brusc asupra mănăstirii Pelechit în căutare de veneratori de icoane, intrând forțat în biserică, intrerupand liturghia și aruncând la pământ Sfintele Taine ale lui Hristos. 42 de călugări au fost arestați, prinși în lanțuri și trimiși la Edesa pentru a fi omorâți. Călugării rămași au fost mutilați oribil, au fost bătuți, li s-au smuls bărbile, li s-au împroșcat fețele cu smoală și, unor mărturisitori, li s-au tăiat nasurile. Sfântul Ilarion a murit în această persecuție din cauza faptului că venera icoanele. 

Sfântul Ilarion cel Nou a lăsat în urmă importante lucrări creștinesti conținând îndrumări pentru eforturile spirituale. 

27 martie: Sfânta Muceniță Matrona din Tesalonic