4 martie: Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan
Sfântul Cuvios Gherasim (Gerasimos) de la Iordan s-a născut în regiunea Licia din Asia Mică spre finele secolului al IV-lea. Cu toate că era copil, a intrat într-o mănăstire, unde s-a dedicat rugăciunii și postirii. Din acea mănăstire a călătorit în Țara Sfântă, în care și-a făcut sălaș în deșertul din apropierea Mării Moarte.
Datorită marei sale virtuți, a început să primească ucenici și, când numărul lor a crescut, a fondat o mănăstire pe malul râului Iordan. Viață monahală de aici era strictă, mâncându-se numai pâine și apă în decursul săptămânii. Călugării năzuiau să își distrugă toate atașamentele lumești și să acumuleze virtuți.
Odată, pe când mergea de-a lungul Iordanului, Sfântul Gherasim a zărit un mare leu urlând de durere. Acesta avea înfipt un spin în piciorul său, iar sfântul i l-a extras. Plin de recunoștiință, leul (numit, mai târziu, Iordan) l-a urmat pe Sfântul Gherasim și a trăit asemeni unuia din ucenicii săi. Mânca numai pâine și legume, și i s-a dat sarcina de a duce un măgar să pască pe lângă rău.
Într-o zi, măgarul s-a făcut nevăzut și Iordan s-a întors la mănăstire cu capul plecat. Logic, Sfântul Gherasim a presupus că leul mâncase măgarul, iar leul a primit îndatorirea celui de-al doilea de a aduce apă la mănăstire. Iordan și-a acceptat sarcina fără a se plânge. Când Iordan a văzut măgarul dispărut la un crescător de cămile care-l furase, l-a adus împreună cu trei cămile la mănăstire, dovedindu-și astfel nevinovăția.
După cinci ani, în anul 475, Sfântul Gherasims-a odihnit întru Domnul. Când Iordan a auzit de moartea lui, a refuzat să mănânce și a urlat cuprins de amărăciune. Apoi, a fost dus la mormântul sfântului. După ce s-a întins pe pământ înaintea gropii, a răgit cât a putut de tare și a murit. Sfântul Ioan Moschus, comentând asta, a spus că Iordan venise la Sfântul Gherasim pentru a-l slăvi pe omul care-l slăvise pe Dumnezeu.
3 martie: Sfinții Mucenici Eutropie, Cleonic și Vasilisc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu