1 mai: Sfântul Prooroc Ieremia

 Sfântul Prooroc Ieremia, unul dintre cei patru mari profeți din Vechiul Testament, a fost fiul preotului Hilchia, din orașul Anatot, din apropiere de Ierusalim, și a trăit cu 600 de ani înaintea de nașterea lui Hristos, în timpul domniei regelui israelit Iosia și a patru succesori ai săi. A fost înzestrat cu darul proorocirii la vârsta de 15 ani, când Domnul i-a revelat că chiar înainte de nașterea să fusese menit să fie profet. Ieremia a refuzat acest dar, invocând tinerețea sa și lipsa sa de abilitatea de a vorbi iscusit, însă Domnul i-a făgăduit că va fi mereu cu el și va veghea asupra lui. 

Domnul a atins gura celui ales și i-a spus, "Iată, pun cuvintele Mele în gura ta. Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti". (Ieremia 1:9-10) De atunci, Ieremia a proorocit vreme de 23 de ani, denunțând evreii pentru că abandonaseră adevăratul Dumnezeu și venerau idoli, prezicând necazuri și războaie devastatoare. A stat la porțile orașului și la intrarea în Templu, oriunde se adunau oamenii, îmboldindu-i prin ceartă, adeseori cu lacrimi în ochi. Oamenii, totuși, l-au batjocorit și l-au lovit, și au încercat chiar să-l omoare. 

     

Descriindu-le evreilor iminenta lor luare în sclavie de către regele Babilonului, Ieremia și-a pus de unul singur gâtul într-un jug de lemn și, apoi, de fier, și a mers astfel printre oameni. Înfuriați de predicțiile sumbre ale proorocului, bătrânii evrei l-au aruncat într-o groapă plină cu creaturi oribile, lipicioase, în care aproape că a murit. Prin intermediul demnitarului regal temător de Dumnezeu, Abdeleleh, proorocul a fost tras afară din groapă, însă el nu și-a încetat prezicerile și, din această cauză, a fost aruncat în temniță. În decursul domniei regelui Sedechia, marea sa profeție s-a îndeplinit. 

A venit Nabucodonosor, a ucis mulți evrei și i-a luat pe aproape tot restul în captivitate, iar Ierusalimul a fost jefuit și distrus. Nabucodonosor a eliberat din închisoare proorocul și i-a permis să trăiască unde voia. Ieremia a rămas la ruinele Ierusalimului și a deplâns nenorocirea poporului său. Potrivit tradiției, proorocul Ieremia a luat Chivotul Legământului și Tabletele Legii și le-a ascuns în una din peșterile din muntele Nabat (Nebo), astfel încât evreii să nu le mai găsească. După aceea, a fost creat un al doilea Chivot al Legământului, dar acestuia i-a lipsit slava celui dintâi. 

Printre evreii rămași în țara lor natală s-au ivit curând confruntări interne. Odolia, viceregele lui Nabudonosor, a fost ucis. Evreii, temându-se de mânia Babilonului, au decis să fugă în Egipt. Proorocul Ieremia nu a fost de acord cu intențiile lor, prezicand că pedeapsa de care le era frică va cade asupra lor în Egipt. Evreii nu l-au ascultat și l-au luat cu de-a sila în Egipt, în orașul Tafnes. Aici, profetul a trăit patru ani, respectat de egipteni, întrucât, prin rugăciunile sale, a omorât crocodili și alte animale periculoase din această zonă. Când Ieremia a proorocit că regele Babilonului va invada Egiptul și-i va nimici pe israeliții de acolo, evreii l-au omorât. Chiar în acel an, profeția sfântului s-a adeverit. Conform unei tradiții, 250 de ani mai târziu, Alexandru cel Mare a mutat moaștele Sfântului Prooroc Ieremia la Alexandria. 

Ieremia a scris cartea ce-i poartă numele, precum și cartea "Plângerile lui Ieremia" din Vechiul testament despre pustiirea Ierusalimului și despre Exil. Timpurile în care a trăit și a profețit sunt descrise în Biblie în 2 Împărați (capitolele 23-25), în 2 Cronici (36:12) și în 2 Macabei (capitolul 2).

În Evanghelia după Matei se spune că trădarea lui Iuda a fost prezisă de Proorocul Ieremia: "Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel, şi i-au dat pe ‘Ţarina olarului’, după cum îmi poruncise Domnul." (Matei 27:9-10)

Chiar și după moartea sa, Sfântul Prooroc Ieremia a fost considerat ca un făcător de minuni. S-a crezut că țărâna din mormântul său avea înzestrarea de a vindeca mușcăturile de șarpe și mulți creștini i s-au rugat în acest scop. 

30 aprilie: Sfântul Apostol Iacob al lui Zevedeu, fratele Apostolului și Evanghelistului Ioan