10 aprilie: Sfinții Mucenici Terentie, Pompei, African, Maxim și Dima

 Sfântul Mucenic Terentie și tovarășîi săi au avut de suferit sub domnia împăratului Decius (249-251), care a emis un edict poruncind tuturor supușilor săi să ofere sacrificii idolilor păgâni. 

Când guvernatorul Africii, Fortunianos, a primit acest edict, a adunat oamenii în piața orașului, a expus instrucțiunile crude ale torturii și a declarat că toți, fără excepție, trebuie să aducă jertfe idolilor. 

Mulți, înfricoșați de tortură, s-au supus. Însă, Sfântul Terentie și alți 40 de creștini și-au afirmat cu bravură credința în Mântuitor și au ridiculizat zeii romani. Fortunianos a fost uluit de îndrăzneala lor și i-a întrebat cum ei, ca oameni raționali, îl pot mărturisi pe Dumnezeu, adică pe acela pe care evreii îl răstigniseră ca pe un răufăcător.                                                                                  

Sfântul Terentie a răspuns că a lor credință era în Mântuitorul, care a îndurat voluntar moartea pe Cruce și s-a reînălțat la viață a treia zi. Guvernatorul a văzut că Sfântul Terentie îi inspiră pe alțîi prin exemplul său și a poruncit că acesta să fie izolat în închisoare de ai săi tovarăși apropiați, Pompei, African, Maxim și Dima. Fortunianos a observat că Sfântul Terentie ii inspiră pe alții prin exemplul său, așa că a poruncit să fie izolat în închisoare de ai săi trei prieteni apropiați, African, Maxim și Pompei. Guvernatorul era hotărât să forțeze restul mucenicilor, inclusiv pe Zeno, Alexandru și Teodor, să renunțe la Hristos. 

Nici amenințările, nici torturile crunte nu au putut să-i clintească pe sfinții mucenici. Ei au fost arși cu fier înroșit, li s-a pus sare și oțet peste răni, și au fost sfâșiați cu gheare de fier. În pofida suferințelor lor, sfinții nu și-au slăbit credința în Hristos, iar Dumnezeu le-a dat putere.

Fortunianos a dat ordin că mucenicii să fie duși în templul păgân și, încă o dată, i-a îmboldit să ofere sacrificii idolilor. Vitejii războinici ai lui Hristos au strigat, "O, Atotputernicule Dumnezeu, care ai trimis odată foc asupra Sodomei pentru nelegiuirea sa, distruge acest templu păcătos al idolatriei!" Idolii s-a prăbușit la pământ și s-au sfărâmat, și apoi templul s-a năruit. Mâniosul guvernator a pus să fie executați, iar mucenicii, slăvindu-l pe Dumnezeu, și-au aplecat găturile sub sabia călăului. 

După omorârea a 36 de mucenici, Fortunianos i-a chemat înaintea lui pe Terentie, Maxim, African și Pompei. Le-a arătat trupurile celor morți și le-a cerut iarăși să aducă jertfe idolilor. Mucenicii au refuzat, așa că guvernatorul i-a legat cu lanțuri grele și a ordonat să fie înfometați până la moarte. Noaptea, un înger al Domnului le-a îndepărtat lanțurile și i-a hrănit. 

Dimineața, paznicii au aflat sfinții veseli și puternici. Fortunianos le-a spus vrăjitorilor să aducă șerpi și tot felul de creaturi otrăvitoare în închisoare. Gardienii s-au uitat în celulă printr-o deschidere din tavan și au zărit mucenicii nevătămați, rugându-se, și șerpii târându-se la picioarele lor. Când vrăjitorii au deschis ușa temniței, șerpii i-au mușcat. În cele din urmă, guvernatorul a dat poruncă să fie decapitați sfinții mucenici. Creștinii le-au luat trupurile și le-au înmormântat cu respect în afara orașului. 

9 aprilie: Sfântul Mucenic Eupsihie