14 aprilie: Sfântul Ierarh Maxim Mărturisitorul, Episcopul Romei

 Sfântul Ierarh Maxim Mărturisitorul, Episcopul Romei, s-a născut în regiunea Toscania din Italia. A primit o educație aleasă și a intrat în clerul bisericii. După moartea episcopul Teodor (642-649), a fost ales să-l succeadă. 

În acea vreme, pacea bisericii era tulburată de erezia monotelită (falsa doctrină potrivit căreia în Hristos există numai o singură voință, când, de fapt, El are atât voință divină, cât și umană). Disputele nesfârșite dintre monoteliști și ortodocși au avut loc la toate nivelurile populației. Chiar și împăratul Constans (641-668) și patriarhul Pavel al Constantinopolului (641-654) au fost aderenți ai ereziei monoteliste. Împăratul Constans al II-lea a publicat lucrarea eretică "Modelul credinței", obligatorie pentru toți oamenii, în care erau interzise disputele viitoare.                                        

           

Cartea "Modelul credinței" a fost primită la Roma în anul 649. Sfântul Martin, un suporter ferm al ortodoxiei, a convocat Sinodul Lateran de la Roma pentru a condamna erezia monotelită. În același timp, Sfântul Martin a trimis o scrisoare patriarhului Pavel, convingandu-l să se întoarcă la confesiunea ortodoxă a credinței. Mânios, împăratul i-a ordonat comandantului militar Olimpius să-l aducă pe Sfântul Martin la judecată. Însă, Olimpus se temea de clerul și oamenii din Roma care aprobasera hotărârea Sinodului, și a trimis un soldat să-l omoare pe sfântul patriarh. Când asasinul s-a apropiat de Sfântul Martin, a fost orbit. Terifiat, Olimpus a fugit în Sicilia și a fost curând ucis în bătălie. 

În anul 654, împăratul a însărcinat un alt comandant militar, Teodor, să meargă la Roma. El l-a acuzat pe Sfântul Martin că purta, în secret, o corespondență cu dușmanii imperiului, saraceenii, că a blasfemiat-o pe Maica Domnului și că și-a asumat necanonic tronul episcopal. 

În pofida dovezilor oferite de clerul din Roma despre nevinovăția Sfântului Martin, Teodor, cu un detașament de soldați, l-a prins pe acesta și l-a dus la Naxos, una din insulele Ciclade din marea Egee. Sfântul și-a petrecut un întreg an pe această insula aproape nepopulată, suferind lipsuri și abuzuri de la gardienii săi. Aceștia l-a trimis apoi pe epuizatul mărturisitor la Constantinopol, pentru judecată. 

Bolnav, sfântul a fost purtat pe o targă, dar judecătorii i-au ordonat, nemiloși, să se ridice în picioare și să răspundă întrebărilor lor. Au apărut în fața lor martori mincinoși, ce au calomniat sfântul și l-au acuzat de relații de trădare cu saraceenii. Judecătorii părtinitori nu s-au deranjat să audă apărarea sfântului. Cu amărăciune, el a zis, "Domnul știe ce mare bunătate mi-ați arăta dacă m-ați da repede pradă morții". 

După judecată, sfantula fost dus în haine zdrențuite inaintei gloatei batjocoritoare. Aceasta a strigat, "Anatema pentru episcopul Martin!" Însă, cei care știau că sfântul episcop suferea pe nedrept, s-au retras de acolo cu lacrimi în ochi. În cele din urmă, a fost anunțată sentința. Sfântului Martin urma să i se ia rangul și să fie executat. Sfântul, pe jumătate dezbrăcat, a fost legat cu lanțuri și a fost târât înspre închisoare, unde a fost pus laolaltă cu hoți. Aceștia au fost mai miloși cu sfântul decât ereticii. 

Împăratul a mers la muribundul patriarh Pavel și i-a povestit despre procesul Sfântului Martin. El s-a îndepărtat de împărat și a spus, "Vai mie! Acesta este un alt motiv al judecății mele". I-a cerut ca schingiuirea Sfântul Martin să înceteze. Impăratul a poruncit unui notar și altor persoane să-l interogheze pe sfânt Acesta a răspuns, "Chiar dacă voi fi schilodit, nu voi avea vreo relație cu biserica din Constantinopol câtă vreme rămâne cu doctrinele sale rele." Schingiuitorii au fost uluiți de îndrăzneala mărturisitorului, și i-au schimbat pedeapsa cu moartea cu exil la Harson din Crimeea. 

Sfântul Martin a plecat la Domnul, epuizat de boală, foame și lipsuri, pe 16 septembrie 655. Doi alți episcopi care au fost trimiși la Herson au murit și ei, după multe chinuri. Sfântul a fost îngropat în afara orașului, în biserica Maicii Domnului. O mare mulțime de oameni a vizitat mormântul său și datorită numeroaselor minuni petrecute aici. Mai târziu, moaștele lui au fost mutate la Roma și amplasate într-o biserică dedicată lui Martin de Tours (11 noiembrie). Transferul moaștelor este comemorat pe 12 noiembrie. 

Erezia monotelită a fost condamnată la al VI-lea Sinod Ecumenic, din anul 680. 

13 aprilie: Sfântul Sfințit Mucenic Artemon