2 aprilie: Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni

 Încă din tinerețe, Sfântul Cuvios Tit  (Titus) a arătat un mare zel pentru viața monahală. A lucrat întru ascetism în secolul al IX-lea, la mănăstirea Studion, din apropiere de Constantinopol. Prin postire și o atitudine umilă, Sfântul Tit a câștigat dragostea fraților săi și, la cererea lor, a fost hirotonisit ieromonah. 

Sufletul lui era plin de dragoste arzătoare pentru Dumnezeu și vecinul său, așa cum Domnul le-a spus Ucenicilor Săi, "Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui" (Ioan 4:34). Hrana sa era să facă voința Tatălui ceresc în orice fel, și să-și utilizeze viața pentru clădirea morală și spirituală a fraților lui. "Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:9).                                  

Datorită purității sufletului său și traiului său virtuos, Dumnezeu l-a răsplătit cu darul facerii de minuni. În acest mod, a devenit tatăl spiritual pentru mulți laici și călugări care au avut de învățat din sfaturile sale. 

Sfântul Tit a apărat venerarea ortodoxă a sfintelor icoane în timpul persecuției iconoclaste, rămânând de neclintit în credința lui până la sfârșitul vieții sale, când a plecat la Domnul. 

1 aprilie: Sfânta Maria Egipteanca