26 aprilie: Sfântul Sfințit Mucenic Vasilievs, Episcopul Amasiei
Sfântul Sfințit Mucenic Vasilievs a avut de suferit pentru Hristos în decursul domniei lui Licinius, conducătorul părții estice a Imperiului Roman. A fost ales că episcop al Amasiei în secolul al IV-lea, și a participat la Sinodul de la Ancira și la cel de la Neocezareea din anii 314 și 315.
Sfântul Atanasie l-a numit "Cel Nou" pe Sfântul Vasilievs întrucât a apărat credința contra ereziei. Este posibil să-l fi influențat pe Sfântul Împărat Constantin cel Mare în privința edictului de la Milano (313), garantând libertatea religioasă creștinilor. Înșelător, Licinius a semnat și el edictul, însă, în ura sa față de creștini, a continuat să-i persecute.
Episcopul Vasilievs s-a remarcat prin viața sa de credință și activitățile neobosite în îndeplinirea îndatoririlor sale. Întotdeauna se ruga, dădea sprijin, sfaturi, alinare, și întărea sufletele creștinilor față de veneratorii de idoli. Din acest motiv, preoți și conducători păgâni îl urau. În anul 322, când Licinius a pornit persecuția sa împotriva creștinilor, Sfântul episcop Vasilievs i s-a opus.
A stârnit și mai multă mânie lui Licinius ascunzând tânăra fecioară Glafira, servitoarea soției lui, împărăteasa Constantia, sora Sfântului Constantin. Pioasa fecioară, provenită dintr-o familie nobilă italiană, respinsese avansurile împăratului, cerându-i ajutor împărătesei Constantia. Aceasta a îmbrăcat-o pe Glafira în straie bărbătești și i-a zis să părăsească în secret Nicomidia, dăruindu-i și o mulțime de aur, argint și pietre prețioase. Cei din palat au auzit-o spunându-i lui Licinius că fata, înnebunită, era pe pragul morțîi.
După o lungă călătorie, Sfânta Glafira a ajuns în Amasia, unde a găsit adăpost în casa unei pioase creștine. În acest oraș, l-a vizitat pe Sfântul Vasilievs, care a sfătuit-o să ducă un trăi singuratic, astfel încât să nu atragă necazuri asupra creștinilor de la conducătorul Amasiei. În acea vreme, Sfântul Vasilievs clădea o biserică, iar Dreapta Glafira i-a dăruit în acest scop banii săi. Ea i-a scris împărătesei Constantia, spunându-i unde era și cerându-i și mai mult aur pentru finalizarea construcției. Împărăteasa i-a îndeplinit cu bucurie dorința, însă scrisoarea Glafirei a ajuns întâmplător în mâinile lui Licinius. El i-a poruncit conducătorului din Amasia să-i trimită la el, la Nicomedia, pe Sfântul Vasilievs și Sfânta Glafira. Sfânta Glafira a murit înainte să fie primită această poruncă, și numai Sfântul Vasilievs a fost adus înaintea împăratului. Doi diaconi, Partenie și Teotimie l-au întovărășit spre Nicomidia.
Aici, Sfântul Vasilievs a fost întemnițat, iar diaconii au locuit la un creștin pe nume Elpidoforie. În ajunul judecății sale, Sfântul Vasilievs s-a întâlnit cu Elpidoforie și cei doi diaconi, și le-a zis că în noaptea anterioară îi apăruse Domnul, dându-i de știre că va fi condamnat la moarte. Le-a cerut diaconilor să nu-și facă griji pentru el și să se întoarcă la Amasia. Sfântul episcop a prezis că Elpidoforie va primi o răsplată în ceruri pentru că se ingrijise de diaconi.
La judecată, Licinius l-a acuzat pe Sfântul Vasilievs de ascunderea Glafirei, dar i-a promis iertare și multe onoruri dacă făcea sacrificii pentru zeii săi. Refuzat de sfânt, Licinius a ordonat soldaților săi să-l bată și, apoi, să-l decapiteze.
După execuție, ostașii au pus trupul și capul mucenicului într-o barcă, au mers cu aceastea departe în mare, și au aruncat moaștele în locuri diferite, exact așa cum prevăzuse Sfântul Vasilievs în temnița sa. În acea noapte, un înger i-a apărut de trei ori lui Elpidoforie, zicandu-i că Sfântul Vasilievs își aștepta prietenii la Sinope. În drumul lui către Sinope, îngerul i-a apărut din nou în față cu instrucțiuni despre unde trebuia să caute trupul mucenicului. La cerea lui, pescarii au scos într-o plasă din apă trupul sfântului. Miraculos, capul său îi fusese reatașat de corp. Pe gâtul lui era numai o cicatrice făcută de sabie, iar din moaștele sale venea un parfum minunat. Unii creștini l-au dus la Amasia și l-au îngropat în biserica clădită de sfânt.
Viață Sfântului Vasilievs a fost scrisă de preotul Ioan din Nicomidia, care-l vizitase pe mucenic în închisoare și fusese martor al execuției sale. Potrivit acestei relatări, Sfântul Vasilievs a fost decapitat pe 28 martie. Moaștele sale au fost găsite în mare după 25 de zile, pe 21 sau 22 aprilie. Ele au sosit în Amasia și au fost înmormântate cinci zile mai târziu, pe 26 aprilie.
Sfântul Vasilievs este comemorat și pe 30 aprilie (mutarea moaștelor sale).
25 aprilie: Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu