13 mai: Sfânta Muceniță Ghicheria

 Sfânta Muceniță Ghicheria a suferit pentru Hristos în secolul al II-lea, în decursul persecuției împotriva creștinilor a împăratului Antoninus (138-161). A provenit dintr-o familie ilustră, tatăl ei, Macarie, fiind un demnitar roman de rang înalt. Mai târziu, familia sa s-a mutat în orașul trac Traianopolis. 

Sfânta Glicheria și-a pierdut ambii părinți la o vârstă timpurie. Intrând în contact cu creștini, s-a convertit la adevărata credință și a vizitat biserica în fiecare zi. Sabinus, prefectul orașului, a primit edictul imperial poruncind creștinilor să ofere sacrificii idolilor și a desemnat o anumită zi în care locuitorii orașului să-l venereze pe idolul roman Zeus. 

Sfânta Glicheria s-a hotărât cu fermitate să sufere pentru Hristos. Le-a spus creștinilor de intenția sa și le-a cerut să se roage Domnului să-i dea puterea de a trece prin suferințe. În ziua stabilită de Sabinus, Sfânta și-a făcut pe frunte semnul crucii și s-a dus la templul păgân.                           

                   

Acolo, a stat pe un loc înalt sub razele soarelui, și-a scos vălul de pe cap, arătând sfânta sfânta cruce de pe fruntea sa. S-a rugat fervent lui Dumnezeu să-i aducă pe păgâni spre credință și să distrugă idolul din piatră a lui Zeus. Dintr-o dată, s-a auzit un tunet și statuia lui Zeus s-a răsturnat pe jos și s-a fărâmat în bucăți. 

Furioși, prefectul și preoții păgâni le-au comandat oamenilor să o lovească cu pietre pe Sfânta Glicheria, însă pietrele nu au atins-o. Sfânta a fost închisă în temniță, unde preotul creștin Filocrat avenit la ea și a încurajat-o pentru lupta ce o aștepta. 

Dimineață, când schingiuitorii au început să o chinuie, deodată, în mijlocul lor a apărut un înger, și aceștia au căzut la pământ, copleșiți de groază. După ce viziunea a dispărut, Sabinus, abia în stare să mai vorbească, a ordonat ca Sfânta să fie aruncată în închisoare. 

Temnicerii au închis ușa celulei sale cu mare grijă și au sigilat-o cu inelul prefectului, astfel încât nimeni să nu poată intra la ea. În timp ce era în temniță, îngeri ai lui Dumnezeu i-au adus apă și hrană. Multe zile după aceea, Sabinus a venit la închisoare și a îndepărtat el însuși sigiliul. Ducându-se la Sfântă, a fost cutremurat să o vadă că era în viață. 

Îndreptându-se spre orașul Heracleea din Tracia, Sabinus a dat ordin să fie adusă și Sfânta Glicheria acolo. Creștinii din Heracleea, în frunte cu episcopul Dometie, au intamplinat-o și s-au rugat Domnului să întărească Sfânta pentru a îndura mucenicia.

În acest oraș, Sfânta Glicheria a fost azvârlită într-un cuptor înroșit la foc, însă flăcările acestuia s-au stins de îndată. Apoi, prefectul, într-o mânie nebunească, a poruncit să se jupoaie pielea de pe capul Sfintei. După aceea, mucenița a fost aruncată în închisoare peste pietre ascuțite. Ea s-a rugat neîncetat și, la miezul nopții, i-a apărut în temniță un înger care i-a vindecat rănile. 

Când temnicerul Laodicie a venit la Sfântă, dimineața, nu a recunoscut-o. Crezând că muceniță fusese luată de acolo, s-a temut că va fi pedepsit pentru că o lăsase să evadeze. A vrut să se sinucidă, însă Sfânta Glicheria l-a oprit, și și-a mărturisit identitatea. Impresionat de minune, Laodicie a crezut în adevăratul Dumnezeu, și a implorat Sfânta să se roage să poată suferi și muri pentru Hristos împreună cu ea. 

"Urmează-l pe Hristos și vei fi mântuit", i-a spus Sfânta. Laodicie și-a pus lanțurile cu care fusese legată Sfânta și, la judecată, le-a povestit prefectului și celor prezenți despre vindecarea miraculoasă a Sfintei Glicheria de către un înger și a declarat că este și el creștin. 

Noul ales al lui Dumnezeu a fost decapitat cu sabia. Creștinii au luat în secret rămășițele lui și le-au îngropat cu respect. Sfânta Glicheria a fost condamnată să fie mâncată de fiare sălbatice. A mers la execuție cu mare bucurie, însă leoaică lăsată liberă pentru a o ataca s-a târât cu umilință spre ea și s-a întins la picioarele sale. 

În cele din urmă, Sfânta s-a rugat Domnului, implorandu-l să o ia la El. Drept răspuns, s-a auzit un glas din Ceruri, chemând-o către fericirea divină. În acea clipă, o altă leoaică a fost trimisă spre Sfântă. Aceasta a sărit asupra muceniței și a omorât-o, dar nu a sfâșiat-o. Episcopul Dometie și creștinii din Heracleea au înmormântat-o cum se cuvenea. Sfânta Glicheria a murit pentru Hristos în anul 177. Sfintele sale moaște au fost binecuvântate cu un efluviu de smirnă vindecător. 

Sfânta Glicheria, al cărei nume înseamnă "dulceață", se bucură acum de nesfârșita dulceață a Împărăției Cerești. 

12 mai: Sfântul Ierarh Epifanie, Arhiepiscopul Ciprului