14 mai: Sfântul Mucenic Isidor din Hios

 Sfântul Mucenic Isidor a trăit în timpul domniei împăratului Decius (249-251), provenind din Alexandria, Egipt. A fost ofițer în marina romană, când a navigat în flota de sub comanda amiralului Numerius și s-a întâmplat să ancoreze la insula grecească Hios (Chios). Acolo, creștinismul nu era persecutat și, poate, din acest motiv, Sfântul Isidor nu a mai fost la fel de prudent ca mai înainte. Cumva, centurionul Iulius a descoperit că Isidor era creștin și l-a denunțat lui Numerius. 

Amiralul l-a convocat pentru a determina dacă învinuirea era adevărată sau nu. Sfântul Isidor a recunoscut că era creștin și a refuzat să ofere sacrificii zeilor lipsiți de viață. Numerius l-a îmboldit să se supună decretului împăratului în acesta privință pentru a nu fi torturat. Sfântul Isidor i-a răspuns, "Poți fi capabil să-mi omori trupul, dar nu ai putere asupra sufletului meu. Adevăratul, trăitorul Dumnezeu, Iisus Hristos, sălășuiește în mine; chiar și după moartea mea, El va fi cu mine, și eu cu El. Voi sălășui în El atâta vreme cât respirația rămâne încă în corpul meu".                                           

Sfântul Isidor a fost dus la tortură. În mijlocul suferințelor sale, l-a propăvăduit pe Domnul Hristos și a luat în râs idolii păgâni. Întrucât a refuzat, în continuare, să ofere jertfe zeilor, a fost aruncat în închisoare. 

Când tatăl Sfântului a aflat de asta, s-a dus la Hios pentru a-și face fiul să-l renege pe Hristos. A fost capabil să-l convingă pe amiral să-l lase pe Isidor în grija sa, spunându-i că va încerca să-l reconvertească la religia păgână. Sfântul, totuși, și-a rugat tatăl să deschidă ochii sufletului său și să afle adevărul despre Hristos. 

Tatăl a fost nemulțumit de aceste cuvinte, neputând acceptă că fiul lui alesese să creadă în Hristos în loc să urmeze idolatria străbunilor săi. Constatând că Isidor nu se va răzgândi, l-a dezmoștenit și l-a trimis înapoi la Numerius, cerându-i acestuia să-l execute de îndată. 

Mai întâi, amiralul a poruncit ca Isidor să fie bătut cu biciuri și, apoi, să fie târât peste un pământ pietros. După aceea, a pus să-i fie tăiată limba. Chiar și așa, prin grația lui Dumnezeu, Sfântul Isidor a fost în stare să vorbească și a continuat să-și mărturisească credința în Hristos. În același timp, Numerius a fost pedepsit de Dumnezeu, care l-a făcut să-și piardă puterea de a vorbi. În cele din urmă, amiralul a ordonat ca Isidor să fie decapitat. Când și-a auzit sentința, Sfântul mucenic a fost bucuros. Lăudându-l pe Dumnezeu, a fost condus la locul execuției, unde i s-a tăiat capul. 

După mucenicia Sfântului, trupul său a fost azvarlit într-un puț pentru a fi devorat de animale, dar doi creștini, Sfinții Amonie (4 septembrie) și Miropi (2 decembrie) au luat în secret trupul și l-au îngropat într-un loc tainic, cu onorurile cuvenite. Răuvoitorul Numerius a auzit că trupul mucenicului fusese furat, și a vrut să-i ucidă pe cei doi gardieni însărcinați să-l păzească. Aflând că oameni nevinovați vor avea de suferit pentru fapta sa bună, Sfânta Miropi a apărut în fața autorităților și a recunoscut că ea luase corpul mucenicului și-l îngropase, dar a refuzat să mărturisească unde fusese înmormântat. 

Numerius a ordonat că Sfânta fecioară să fie biciuită. Apoi, a fost închisă în temniță, plină de răni. Domnul nu a vrut însă să-și lase Sfânta muceniță fără alinare. La miezul nopții, o lumină cerească a cuprins închisoarea și mulți îngeri i-au apărut în față, în frunte cu Sfântul Isidor. "Pacea fie cu tine, Miropi", i-a spus Sfântul. "Dumnezeu a auzit rugăciunea ta și, curând, vei fi cu noi și vei primi cununa care a fost pregătită pentru tine". 

Sfânta muceniță s-a bucurat și și-a predat sufletul lui Dumnezeu în acea clipă. Din trupul ei a emanat un parfum dulce, ce a umplut întreaga închisoare. Unul din temniceri, văzând totul și mirosind parfumul, i-a spus unui preot despre această viziune. El a crezut în Hristos și a fost botezat. Curând după aceea, a trecut și el prin mucenicie. Mai târziu, a venit rândul Sfântului Amonie să fie condamnat la moarte, în orașul Cizic. 

13 mai: Sfânta Muceniță Ghicheria