24 mai: Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat

 Sfântul Cuvios Simeon Stâlpnicul s-a născut în anul 521 în Antiohia, Siria, ca fiu al unor părinți pioși, Ioan și Marta. Din tinerețe, Sfânta Marta (4 iulie) s-a pregătit pentru o viață de feciorie și a tânjit după viață monahală, deși părințîi săi au insistat să se mărite cu un tânăr, numit Ioan. După o rugăciune ardentă din biserica adresată Sfântului Ioan Inaintemergătorul, viitoarea călugăriță a primit îndrumare, într-o viziune, să se supună voinței părinților săi și să se căsătorească. 

Ca femeie măritată, Sfânta Marta s-a străduit să-l mulțumească pe Dumnezeu și pe soțul ei în orice fel. Ea s-a rugat frecvent pentru un copil, și a făgăduit să-l dedice slujirii lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Înaintemergătorul i s-a revelat Martei spunându-i că va avea un fiu care îl va servi pe Dumnezeu. Când copilul s-a născut, a fost numit Simeon, fiind botezat la vârsta de doi ani.            

               

Când Simeon avea șase ani, a avut loc un cutremur în orașul Antiohia, în care a pierit tatăl său. În timpul cutremurului, Simeon se găsea într-o biserică. Părăsind biserica, s-a rătăcit și a petrecut șapte zile adăpostit de o femeie credincioasă. Sfântul Ioan Botezătorul i-a apărut din nou Sfintei Marta, și i-a indicat unde i se afla fiul. L-a regăsit și s-a mutat, după cutremur, la periferia Antiohiei. Încă din copilărie, Domnul Iisus Hristos i-a apărut de mai multe ori Sfântului Simeon, prezicându-i demersurile sale viitoare și răsplata pentru ele. 

Copilul de șase ani, Simeon, a mers în sălbăticie, unde a trăit într-o izolare completă. În această vreme, un înger luminos l-a apărat și l-a hrănit. În cele din urmă, a  ajuns la o mănăstire condusă de părintele egumen Ioan, care trăia pe un stâlp în ascetism. El l-a primit pe băiat cu dragoste.

După un timp, Sfântul Simeon i-a cerut părintelui Ioan să îi permită și lui să își ducă traiul pe un stâlp. Frații din mănăstire au ridicat un nou stâlp, cu binecuvântarea egumenului, chiar lângă stâlpul acestuia. Având acest stâlp, pentru inițierea în traiul monahal a băiatului de șapte ani, Ioan i-a îngăduit să se cățere pe acel stâlp. Tânărul ascet, întărit de Domnul, s-a dezvoltat rapid spiritual, depășindu-și chiar și experimentatul învățător. Datorită eforturilor sale, Sfântul Simeon a primit de la Dumnezeu darul vindecării.

Faima tânărului călugăr s-a răspândit dincolo de zidurile mănăstirii. Călugări și laici au venit la el din diferite locuri, dorind să audă sfatul său, și să primească vindecare pentru infirmitățile lor. Umilul Simeon a continuat să urmărească ascetismul cu instrucțiunile de la mentorul său, părintele Ioan. 

Când a avut 11 ani, Simeon a hotărât să persevereze în ascetism pe un stâlp și mai înalt, al cărui vârf era la 12 metri deasupra pământului. Episcopii din Antiohia și Seleuchia au venit la locul străduințelor sale și l-au hirotonisit ca diacon. Apoi, i-au permis să coboare de pe acest stâlp, pe care stătuse opt ani. 

Sfântul Simeon s-a rugat ca Sfântul Duh să coboare  asupra lui, iar ruga acestuia a fost auzită. Sfântul Duh a pogorât asupra sa  sub formă unei lumini strălucitoare, umplând ascetul cu înțelepciune divină. Împeună cu îndrumările sale orale, Sfântul Simeon a trimis scrisori despre pocăință despre încarnarea lui Hristos și Viitoarea Sa Judecată. După moartea învățătorului său, Sfântul Simeon a urmat aceeași cale. De la răsăritul soarelui până la amiază, citea cărți sfinte și copia Sfânta Scriptură. Apoi, se ridica și se închină toată noaptea. Când începea o nouă zi, se odihnea cumva, și își reîncepea ritualul obișnuit de rugăciune. 

Sfântul Simeon și-a încheiat eforturile pe al doilea stâlp și, prin îngăduința lui Dumnezeu, s-a stabilit pe Muntele Minunat, devenind un părinte experimentat pentru călugării din mănăstirea sa. Ascensiunea pe Muntele Minunat a fost marcată de de o viziune a Domnului, stând în vârful unui stâlp. Sfântul Simeon și-a continuat eforturile în acest loc unde l-a văzut pe Domnul, mai întâi pe o stâncă, și, după aceea, pe un stâlp. 

Sfântului Simeon i-au fost revelate viitoare evenimente și, astfel, a prevăzut moartea arhiepiscopului Efrem al Antiohiei și boala episcopului Domnus, care l-a lovit pentru lipsa sa de milă. În fine, Sfântul Simeon a prezis un cutremur în orașul Antiohia, și i-a îmboldit pe toți locuitorii săi să se pocăiască pentru păcatele lor. 

Sfântul Simeon a întemeiat o mănăstire pe Muntele Minunat, în care oameni vindecați de suferințele lor au clădit o biserică în semn de recunostiință pentru însănătoșirea lor. Sfântul s-a rugat pentru un izvor de apă pentru nevoile mănăstirii și, o dată, din lipsa de grâne, depozitele mănăstirii au fost umplute prin rugăciunile sale. 

În anul 560, Sfântul a fost hirotonisit la preoție de Dionisie, episcop de Seleuchia. La vârsta de 75 de ani, Sfântul Simeon a fost avertizat de Domnul de sfârșitul sau apropiat. El i-a adunat pe frații mănăstirii, i-a instruit într-o convorbire de rămas bun, și a adormit în pace întru Domnul în anul 596. 

După moarte, Sfântul a făcut minuni la fel cum făcuse în viață. A vindecat orbi, ologi și leproși, a salvat pe mulți din ghiarele fiarelor sălbatice, din posedarea demonilor și a readus la viață oameni morți. 

23 mai: Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadei