30 mai: Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul

 Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul, sărbătorit anual pe 30 mai, a trăit în decursul secolului al IV-lea. A primit tonsura monahală și a întreprins lucrări ascetice în deșert. În timpul domniei împăratului Valens (364-378), un aderent zelos al ereziei ariene, a avut loc o persecuție a ortodoxiei, iar bisericile au fost închise sau distruse. 

Auzind de persecuție, Sfântul Isaachie a părăsit sălbăticia și a mers la Constantinopol pentru a consola, încuraja ortodocșii și a lupta împotriva ereticilor. În acea vreme, barbarii goți au pornit război contra imperiului roman. Ei au cucerit Tracia și au avansat către Constantinopol. 

Când împăratul Valens părăsea capitala împreună cu soldații săi, Sfântul Isaachie a strigat, "Împărate, redeschide biserica ortodocșilor, și Domnul te va ajuta!" Însă, împăratul, disprețuind cuvintele Sfântului și-a continuat încrezător calea. Sfântul și-a repetat cererea și profeția de trei ori. Mânios, Valens a poruncit ca Sfântul Isaachie să fie aruncat într-o râpă adâncă, plină cu ghimpi și noroi, din care era imposibil să scape.                                                                                           

Sfântul Isaachie a rămas în viață cu ajutorul lui Dumnezeu și, când a ieșit din râpă, l-a ajuns din urmă pe împărat, și i-a zis, "Ai vrut să mă distrugi, dar trei îngeri m-au tras afară din groapă. Ascultă-mă, redeschide bisericile pentru ortodocși și-ți vei învinge dușmanul. Dacă nu mă iei în seamă, nu te vei întoarce. Vei fi capturat și ars de viu". Împăratul a fost uluit de îndrăzneala Sfântului și a ordonat supușilor săi Saturninus și Victor să-l prindă și să-l țină în închisoare până la revenirea lui. 

Proorocirea Sfântului s-a îndeplinit curând. Goții au înfrânt și au urmărit armata imperială. Împăratul și generalii săi arieni și-au găsit refugiu într-un hambar plin cu paie, pe care atacatorii l-au incendiat. După ce știrea despre moartea lui Valens a ajuns la Constantinopol, Sfântul Isaachie a fost eliberat și onorat că un prooroc. 

Apoi, a ajuns pe tron sfântul împărat Teodosie cel mare (379-395). La sfatul lui Saturninus și Victor, el l-a convocat pe Sfânt, tratandu-l cu mare respect. Supunându-se instrucțiunilor lui, i-a alungat pe arieni din Constantinopol și a redeschis bisericile ortodoxe. 

Sfântul Isaachie a vrut să se retragă în deșert, însă Saturninus și Victor l-au implorat să nu părăsească orașul și să-l protejeze prin rugăciunile sale. 

Saturninus a clădit la Constantinopol o mănăstire pentru Sfântul Isaachie, unde s-a adunat călugări în jurul său. Sfântul a fost egumenul și călăuzitorul spiritual al mănăstirii. De asemeni, a hrănit laici și a ajutat mulți săraci și suferinzi. 

Când a ajuns la o vârstă înaintată, Sfântul Isaachie l-a numit pe Sfântul Dalmat (3 august) ca egumen. Mănăstirea sa a purtat mai târziu numele de Dalmat.

Sfântul Isaachie s-a odihnit în pace în anul 383, iar amintirea sa este celebrată și pe 22 martie. 

29 mai: Sfânta Muceniță Teodosia fecioara