4 mai: Sfânta Muceniță Pelaghia

 Sfânta Pelaghia din Tars, Cicilia (sud-estul Asiei Mici), a trăit în secolul al III-lea, în timpul domniei lui Dioclețian (284-305) și a fost fiica unor păgâni iluștri. Când a auzit despre Iisus Hristos de la prietenele sale creștine, a crezut în El și și-a dorit să-și păstreze fecioria, dedicându-și întreaga viață Domnului. 

Moștenitorul împăratului Dioclețian (un băiat pe care-l adoptase) a văzut fecioara Pelaghia, a fost captivat de frumusețea ei și a vrut să-i fie soție. Sfânta i-a spus că era logodită cu Hristos, Mirele Nemuritor, și că renunțase la o căsătorie pământeană.                                                     

 

Răspunsul Pelaghiei l-a mâniat pe tânăr, care a decis să o lase în pace o vreme, sperând că aceasta se va răzgândi. În același timp, Pelaghia și-a convins mama să-i îngăduie să viziteze o doică ce o crescuse în copilărie. În secret, ea năzuia să-l găsească pe episcopul Linus din Tars, care fugise pe un munte în decursul persecuției creștinilor, pentru a fi botezată de el. Sfânta văzuse fața episcopului într-un vis, care-i făcuse o impresie profundă. Episcopul i-a spus în vis că va fi botezată. Sfânta Pelaghia a călătorit într-un car pentru a-și vizită doica, îmbrăcată în haine alese și însoțită de o întreagă suită de servitori, așa cum dorise mama sa. 

De-a lungul drumului, cu voia lui Dumnezeu, Sfânta Pelaghia l-a întâlnit pe episcopul Linus. Ea l-a recunoscut imediat ca cel care-i apăruse în vis. A căzut la picioarele lui, cerându-i botezul. La rugăciunea episcopului, un izvor de apă a țâșnit din pământ. 

Episcopul Linus a făcut semnul crucii asupra Sfintei Pelaghia și, în timpul tainei botezului, s-au ivit îngeri ce au acoperit-o pe cea aleasă cu o mantie strălucitoare. După ce i-a dat pioasei fecioare Sfânta Împărtășanie, episcopul a oferit o rugăciune de mulțumire Domnului împreună cu ea, și apoi a trimis-o să-și continue călătoria. După aceea, sfânta și-a schimbat straiele scumpe cu o simplă îmbrăcăminte albă și și-a împărțit bunurile săracilor. Întorcându-se la servitorii săi, Pelaghia le-a vorbit despre Hristos, și mulți dintre ei au crezut și s-au convertit. 

Sfânta a încercat să-și convertească și propria mamă la Hristos, însă această, încăpățânată, i-a trimis un mesaj fiului lui Diocletian, transmițându-i că Pelaghia era creștină și nu voia să fie soția lui. Tânărul a realizat că fata era pierdută pentru el și, în disperare, s-a aruncat în lama sabiei sale. Mama Pelaghiei s-a temut de mânia împăratului, așa că și-a legat fiica și a dus-o la curtea lui Dioclețian ca și creștina care era responsabilă de moartea moștenitorului său la tron. Împăratul a fost uluit de frumusețea neobișnuită a fecioarei și a încercat să o întoarcă de la credința ei în Hristos, promițându-i orice deliciu pământean dacă devenea soția lui. 

Sfânta fecioară a refuzat cu dispreț cererea împăratului și a zis, "Ești nebun, împărate, spunându-mi astfel de lucruri. Nu voi accepta oferta ta și îmi repugnă căsătoria ta josnică, fiindcă îl am pe Hristos, Regele Cerurilor, ca logodnic al meu. Nu doresc coroanele tale lumești care durează puțin timp. Domnul, în Împărăția Sa Cerească, mi-a pregătit trei coroane nepieritoare. Prima este pentru credință, de vreme ce am crezut în adevăratul Dumnezeu din toată inima mea; a doua este pentru puritate, întrucât mi-am dedicat Lui fecioria; a treia este pentru mucenicie, deoarece vreau să accept orice suferință pentru El și să-i ofer sufletul meu din dragoste pentru El"

Dioclețian a condamnat-o pe Pelaghia să fie arsă într-un taur de bronz înroșit de foc. Fără a permite călăilor săi să-i atingă corpul, Sfânta Muceniță și-a făcut semnul crucii și a intrat în taurul înroșit, iar carnea sa a mirosit că smirna, umplând întreg orașul cu parfum. Oasele Sfintei Pelaghia au rămas nevătămate și au fost duse de păgâni în afară orașului. Din sălbăticie au venit patru lei și au stat lângă oase, nelăsând vreo pasăre sau vreun animal să se atingă de ele. Leii au protejat moaștele sfinte până când a venit în acel loc episcopul Linus. El le-a adunat și le-a înmormântat cu mare onoare. Mai târziu, peste sfintele moaște s-a clădit o biserică. 

Sfânta Pelaghia este comemorată și pe 7 octombrie. 

3 mai: Sfinții Mucenici Timotei și soția sa, Mavra