6 mai: Sfântul și Dreptul Iov
Sfântul și Dreptul Iov (al cărui nume înseamnă "persecutat"), servitorul credincios al lui Dumnezeu, a fost imaginea perfectă a fiecărei virtuți. Fiul lui Zaret și al lui Vosova, Iov a fost descendentul din a cincea generație a lui Avraam. Era un sincer, drept, răbdător și pios, care se abținea de la orice lucru rău. A fost foarte bogat și binecuvântat de Dumnezeu în toate felurile, ca nici un alt fiu al lui Avsitida (țara sa, întinsă între Idumeea și Arabia). Oricum, bunăvoința divină i-a permis să fie pus la încercare.
Iov și-a pierdut deodată copiii, averea, gloria și chiar orice consolare. Întregul lui corp a devenit o rană groaznică, acoperită cu coptură. Cu toate astea, a rămas de neclintit și răbdător în față nenorocului său timp de șapte ani, dându-i mereu mulțumiri lui Dumnezeu.
Mai târziu, Dumnezeu i-a redat fosta prosperitate, și a avut de două ori mai mult decât înainte. Iov a trăit 170 de ani după nenorocul său, încheindu-și viața pământeană în anul 1350 înainte de Hristos, la vârsta de 240 de ani. Unii învățați spun că nenorocirile lui Iov au durat numai un an și că, după aceea, a trăit 140 de ani, ajungând la vârsta de 210 ani.
Explicațiile lui Iov sunt printre cele mai poetice scrieri din Vechiul Testament, în cartea ce-i poartă numele. Aceasta este una dintre cele mai edificatoare părți din Sfânta Scriptură. Iov ne învață că trebuie să îndurăm adversitățile vieții cu răbdare și încredere în Dumnezeu. Așa cum spune Sfântul Antonie cel Mare (17 ianuarie), fără tentații este imposibil ca cel credincios să fie mântuit.
Dumnezeu i-a îngăduit Satanei să-l afecteze pe Iov astfel încât să poată dovedi credința sa. Hristos, singurul fără de păcat, a suferit voluntar pentru păcatele noastre. Textul septuagint al lui Iov 42:17 spune despre Iov: "iară să va scula el împreună cu carii Domnul îi va înviia".
5 mai: Sfânta Mare Muceniță Irina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu