7 mai: Arătarea Semnului Sfintei Cruci la Ierusalim
Sfânta Cruce a apărut pe cerul de deasupra Ierusalimului în dimineața zilei de 7 mai 351, în timpul domniei împăratului Constantius, fiul Sfântului Constantin cel Mare (21 mai).
În acea vreme, erezia arianismului, care pretindea că Hristos a fost numai o creatură și nu Dumnezeu, a provocat o mare tulburare și divizare în întreg imperiul. Chiar și după Primul Sinod Ecumenic din anul 325, mulți oameni au fost atrași de falsa învățătură, iar ortodocșii au ajuns să fie în minoritate în numeroase locuri.
Constantius, conducătorul părții orientale a imperiului, a fost un suporter fervent al arianismului. Frații săi, Constantin al II-lea și Constans, care erau creștini ortodocși pioși, au guvernat pe atunci în vest. Au fost amândoi omorâți, în bătălii diferite, în jurul anului 350, lăsându-l pe Constantius ca singur conducător. De asemeni, în anul 350, Sfântul Chiril (18 martie) a devenit patriarh al Constantinopolului, și și-a început lupta zeloasă împotriva arianismului.
Cum spuneam, în mai 351, o cruce luminoasă a apărut peste Ierusalim, întinzându-se de la Golgota la Muntele Măslinilor, pe o distanță de aproximativ 8 kilometri. Crucea era egală în lățime și lungime, și era mai strălucitoare decât soarele. Mulți oameni și-au părăsit casele și locurile de muncă pentru a se aduna în biserică, și a-l slăvi pe Hristos. Istoricul Sozomen a spus că acest semn minunat a condus la convertirea de numeroși păgâni și evrei la creștinism.
A fost păstrată o scrisoare a Sfântului Chiril către împărat, descriind fenomenul și admonestându-l să devină ortodox. Crucea a rămas pe cerul orașului vreme de o săptămână.
Viziunea Crucii deasupra Ierusalimului a întărit credința ortodoxă și a contribuit la întoarcerea multor arieni la biserică. Este, de asemeni, un semn al cutremurătoarei a doua veniri a lui Hristos, pentru că "Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului" (Matei 24:30).
Reviewed by Diana Popescu
on
mai 06, 2024
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu